Farmecul satelor de la capătul lumii: locuri uluitoare din Apuseni
0
Multe sate din Apuseni oferă turiştilor momente de neuitat. Priveliştile, aerul, liniştea munţilor, mâncarea sănătoasă şi ospitalitatea la preţuri rezonabile ale localnicilor sunt doar câteva atuuri care fac dintr-o plimbare prin satele izolate din Apuseni un moment unic.
În Apuseni, în multe cătune aflate la peste 1.000 metri altitudine se poate spune că este „capătul lumii“. Unele sate au beneficiat din plin de dezvoltarea infrastructurii şi, implicit, a turismului, altele, însă, au rămas mult în urmă, s-au depopulat şi sunt pe cale de dispariţie. Prin urmare, în Apusenii de astăzi sunt două categorii de sate: cele dezvoltate în special datorită turismului şi cele în care se trăieşte aproape la fel ca în urmă cu 100 de ani, de multe ori fără energie electrică. Toate oferă însă turiştilor experienţe de neuitat.
Casa de Piatră, cătunul cu turişti din toată lumea
Adevărată minune a Apusenilor, cătunul Casa de Piatră se afla la 12 km de Gârda de Sus, la o altitudine cuprinsă între 1.000 şi 1.200 de metri. Însingurat, patriarhal, colorat şi viu, cătunul Casa de Piatră este amplasat între ceruri, păduri şi stânci de calcar, cu toate poveştile, tainele şi oamenii lui care nu l-au părăsit. Satul înconjurat de stânci, de unde i se trage şi numele, este căminul a circa 20 de familii. Femeile au grijă de casă şi de animale, în timp ce bărbaţii se ocupă cu lemnul şi fac diverse munci, de zi, pentru a câştiga banii necesari supravieţuirii familiei.
Cătunul este şi raiul speologilor şi artiştilor fotografi. Peisajele inedite şi peşterile minunate îi atrag aici pe cei curioşi, pentru a descoperi această lume, unde şi locuitorii dau dovadă de o ospitalitate moştenită din străbuni. În munţii din jur se află Peştera Gheţarul de la Vârtop cunoscută şi sub denumirea Peştera Minunată datorită frumuseţii speleotemelor, peşterile Coiba Mare, care are cel mai mare portal ca suprafaţă din România, Coiba Mică, Hodobana, Huda Orbului, Huda Oilor, Avenul din Şesuri, Pojarul Politei, Suruta şi Izbucul Tăuz.
Foto: Facebook/ Satul Casa de Piatră
Gheţarul de la Vârtop deţine o mulţime de formaţiuni extrem de diverse şi, în acelaşi timp, bine conservate. Aceasta nu este ramificată, însă oferă un decor divers şi intim, ca ambianţă a încăperilor. Chiar dacă nu este foarte lung, culoarul peşterii este o adevărată aventură pentru cei care vor sa îl străbată: urcuşuri şi coborâşuri, mers strecurat, aplecat, în genunchi, printre pereţii umezi ai culoarelor. Peştera a devenit faimoasă în anii ’70, când au fost găsite urme de picior aparţinând unor oameni de Neanderthal, care sunt împietrite şi au o vechime de 62.000 de ani.
Foto: Facebook/ Satul Casa de Piatră
Locuinţele din cătun păstreză arhitectura tradiţională şi sunt construite din lemn, în stil moţesc. La Casa de Piatră se poate obţine cazare la localnici, iar mâncarea este cea tradiţională, gustoasă şi naturală. Astăzi, cătunul reprezintă o mare atracţie pentru turiştii din toată lumea. Se ajunge la Casa de Piatră pornind din comuna Gârda de Sus, pe un drum destul de facil care poate fi parcurs şi cu maşina. „Satul nostru este aşa cum a fost dintotdeauna: tradiţional şi ospitalier. Nu ne deranjează turiştii. Îi cazăm în locuinţele noastre şi le oferim tot ceea ce avem şi noi. Turismul a oferit zonei posibilitatea să se dezvolte. În trecut drumurile erau foarte proaste, cu greu se ajungea până aici. Acum sunt reparate şi putem şi noi să coborâm mai uşor şi mult mai des la centrul comunei“, spune Nicolae Muntean, un proprietar de pensiune din Casa de Piatră.
Muzeul viu de la Pătrăhăiţeşti
Nu departe de Casa de Piatră se află cătunul Pătrăhăiţeşti, una dinte cele mai izolate aşezări omeneşti din Apuseni. Este unul dintre cele 18 sate ce intră în componenţa comunei Arieşeni, situat la peste 1.200 metri
înălţime. În timpul verii, accesul se face cu maşina, pe un drum forestier la aproximativ 5 km de la şoseaua care traversează munţii. Localnicii sunt binevoitori, cunoscuţi pentru celebra lor afinată. Ducând mai departe tradiţia şi cutumele de sute de ani ale moţilor, ei sunt meşteri iscusiţi în realizarea obiectelor artizanale din lemn şi ţesături pe care, de obicei, le vedem doar la muzeele etnografice. Priveliştile splendide, pacea care domină zona şi ospitalitatea oamenilor fac din popasul la Pătrăhăiţeşti o adevarată desfătare.
Aici, tradiţiile au rămas neschimbate de sute de ani. Priveliştea munţilor, acoperiţi de păduri de brad, verdele pajiştilor, sunt doar câteva elemente ce contribuie la relaxarea vizitatorilor. Printre obiectivele turistice cele mai apreciate de aici este Cascada Pătrăhăiţeşti (foto dreapta), cu o înălţime de 14 metri, structurată pe două trepte. Pentru a ajunge la cascadă, se parcurge un traseu marcat de 2 kilometri, accesibil şi iarna, când zăpada e mică. Primăvara, când debitul apei este mai mare din cauza topirii zăpezilor, cascada Pătrăhăiţeşti are forma cea mai impresionantă, iar vara, împrejurimile acesteia sunt împodobite cu flori de brusture (floarea soarelui în miniatură).
Ioan Mocan este meşter în lemn şi deţine o pensiune în zonă. Are un muzeu înţesat de obiecte realizate din lemn, care se pot cumpără. La loc de cinste stau tulnicele de diferite mărimi. În muzeu există şi o colecţie de costume populare, opinci, ştergare, covoare şi alte obiecte de decoraţiuni, dar care nu sunt de vânzare, destinate doar să-ţi încânte ochiul. În aceeaşi căsuţă, într-o altă cameră se găseşte atelierul meşterului, cu pereţi tapetaţi de o grămadă de unelte şi scule specifice meşteşugului. Turiştii pot vedea pe viu cum se confecţionează un tulnic, un ciubăr sau o doniţă, obiectele cu care moţii au devenit celebri în toată România.
Turism ecologic la Valea Verde
Puţin mai la vale, pe cursul inferior al Văii Arieşului, undeva la limita dintre judeţele Alba şi Hunedoara regăsim cătunul Valea Verde, un sat risispit pe culmile Apusenilor. „Vizitatorii care ajung aici sunt cazaţi în câteva case tradiţionale amenajate şi pot participa activ la viaţa din gospodărie. Pot lucra la strânsul furajelor, la culesul fructelor şi alte treburi gospodăreşti. În zilele de odihnă, asistă la mici momente folclorice interpretate de localnici. Fiecare este liber să traiască după bunul plac. Dimineaţa se scaldă la o cascadă din apropiere, umblă desculţi prin iarbă, pot face dulceţuri din fructe şi pot culege ciuperci. Se pot organiza programe de vizitare a zonei, extrem de generoasă în atracţii turistice“, astfel este prezentat satul din Apuseni de către cei care promovează turismul aici.
Foto: valeaverde.ro
Iniţiatorul acestui tip de turism este profesorul Ioan Sicoe, care locuieşte în Deva şi care deţine o proprietate în satul din Sohodol. Acesta a amenajat mai multe locuri de cazare pentru cei care doresc să petreacă câteva zile în natură. Casele tradiţionale oferă condiţii deosebite pentru turismul ecologic. La început au existat mulţi tuişti străini, dar odată cu criza economică numărul acestora a mai scăzut. Între timp situaţia a revenit, dar a crescut şi numărul vizitatorilor români. Astfel, satul Valea Verde a fost o gazdă primitoare pentru turişti din Germania, Anglia, Ungaria, Italia, Suedia, Franţa, Serbia, Bulgaria şi evident din România, toţi admirând frumuseţea deosebită a peisajului şi ospitalitatea gazdelor. Cătunul este situat într-o zonă pitorească din Munţii Apuseni, la o altitudine medie de 900 metri, pe cumpăna de ape între izvoarele râurilor Arieşul Mic şi Crişul Alb. Face parte din zona etno-folclorică a Ţării Moţilor, cu bogate tradiţii şi obiceiuri.
Foto: valeaverde.ro
Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor acestei zone sunt creşterea vitelor, cultivarea pământului şi prelucrarea lemnului, oamenii trăind în comuniune cu natura. Frumuseţile naturii, bogăţia şi varietatea florei şi faunei, izvoarele de munte, aerul ozonat şi nu în ultimul rînd oamenii locului cu vechile obiceiuri şi tradiţii şi cu arhaicele gospodării fac din acest loc un adevărat paradis. Pe ruta Câmpeni - Sohodol - Valea Verde (10 km) se poate ajunge cu maşina pînă la destinaţie. Cazarea se face în locuinţe tradiţionale, cu 2-4 paturi. În perioada sezonului cald, cei care doresc pot dormi afară sau în şură, în fân sau otavă. La masă se servesc bucate tradiţionale specifice Ţării Moţilor, majoritatea alimentelor fiind ecologice, din gospodăria proprie sau de la sătenii din împrejurimi. Pâinea se coace pe vatră, în cuptorul ars cu lemne.
Spectacolul naturii în cătunul „Sub Piatră“
Tot un cătun situat „la capătul lumii“ este şi satul Sub Piatră din comuna Sălciua. Este amplasat, aşa cum spune şi numele, sub culmea maiestoasă a vârfului Bedeleu din Munţii Trasăcu, cea mai spectaculoasă ramură a Apusenilor. În apropiere se află o mănăstire veche de sute de ani şi peşterea Huda lui Papară, care, în lipsa unei amenajări pentru turişti, nu poate fi vizitată decât de persoane experimentate cu echipament special. Cătunul s-a dezvoltat foarte mult datorită frumuseţii deosebite a zonei. Se poate ajunge aici cel mai simplu de pe DN 75, Turda - Cîmpeni, din comuna Sălciua. Din centrul comunei existră un drum care poate fi parcurs cu maşina pe o distanţă de 5 kilometri, în timp ce din satul Sălciua de Jos există şi un traseu de drumeţie care durează aproximativ o oră.
Foto: pensiuneasubpiatra.ro
În ultimii ani s-au construit case de vacanţă şi o pensiune modernă, în apropierea unei mănăstiri vechi de sute de ani. Amatorii de senzaţii tari pot urca pe un traseu marcat până pe Masivul Bedeleu, la peste 1000 de metri altitudine. Cătunul se află pe Valea Morilor cu ape învolburate ce curg pe gura gigantică a peşterii Huda lui Papară. Panta mare de coborâre a favorizat construirea morilor de apă. Au fost identificate urmele a 12 astfel de mori, dar din păcate nu mai există niciuna care să funcţioneze în prezent. Bisericuţa de lemn care a precedat mănăstirea de azi a fost ridicată după anul 1300 în faţa peşterii şi era menită să-i protejeze pe săteni de duhurile rele din peşteră, care „provocau adesea viituri pe vale“. Deşi a fost arsă de tătari, dărâmată, dinamitată de armata imperială, bisericuţa a fost mereu refăcută pe aceeaşi temelie.
Foto: pensiuneasubpiatra.ro
Aproape de lăcaşul de cult, jos pe vale, lângă Huda lui Papară, se află un izvor considerat tămăduitor. La pensiunea din cătun cazarea şi meniul sunt accesibile ca preţ, iar pesiajul este încântător. Nu departe de sat se află un loc unic în România: Cuibul Corbului sau Raven’s Nest, un inedit complex turistic ale cărui clădiri provin din satele moţilor din zonă, dezmembrate şi reasamblate într-un loc cu o privelişte de vis. O noapte de cazare aici poate fi considerată piperată, având în vedere preţul minim de 50 de euro pentru o cameră, dar priveliştea şi sălbăticia zonei merită acest efort financiar.
Satele depopulate din sudul Apusenilor
În contradicţie cu satele unde turismul a ţinut în viaţă localitatea, în Apuseni, se află multe cătune aflate pe cale de dispariţie.Infrastructura deficitară şi lipsa unor posibilităţi de muncă au făcut ca tinerii să plece în masă. De exemplu, la Marineşti, în comuna Întregalde mai locuieşte un singur bătrân de 80 de ani. La Cheia, sat situat administrativ în componenţa comunei Rîmeţ, nu există electricitate, iar accesul se face doar pe un drum de pământ, prin pădure, cale de patru kilometri de la un drum judeţean ce asigură legătura zonei cu oraşul Aiud. De electricitate nu mai este nevoie aici şi pentru că satul mai are doar doi locuitori.
Foto: Adevărul
Datorită izolării, aici s-a pastrat natura intactă, iar casele, majoritatea nelocuite, constituie un adevarat muzeu etnografic în aer liber. Un alt exemplu este satul Viezuri din comuna Ceru Băcăinţi. Aici nu s-a mai înregistrat nicio naştere de aproape 30 de ani. Tinerii au plecat la oraş sau peste hotare, aşa că media de vârstă a celor patru locuitori este de peste 70 de ani. Pe o culme stau Aurelia Stănilă şi soţul ei, Gheorghe, iar la aproape doi kilometri, după un părău, stau vecinii acestora, la fel de bătrăni, soţii Duşa.Toţi cei patru săteni sunt oameni simpli, cu priviri senine, calde, oameni care nu s-au simţit niciodată singuri pe această creastă a Cerului pe care n-au părăsit-o niciodată.
Se încarcă comentariile...
