Cine a fost Manuc Bey, personajul-cheie al Păcii de la Bucureşti din 1812. Hanul celebru din Capitală îi poartă numele

Manuc Bey a fugit din România de teamă că va fi executat

Întemeietorul celebrului Han al lui Manuc, din Bucureşti, este armean la origine. Manuc Bey s-a născut la Ruse, în anul 1769, într-o familie de negustori.

A fost în slujba lui Mustafa, paşa Bairaktar.  Sultanul Mustafa al IV-lea, l-a proclamat dragoman al Porţii, conferindu-i titlul de bey (principe).

Mustafa Paşa, marele vizir, a fost numit, în anul 1807, comandat al trupelor turceşti ce luptau împotriva turcilor, în războiul ruso-turc, care s-a purtta şi pe teritoriul ţării noastre. A fost ucis în urma unei răscoale a ienicerilor care nu-şi primiseră salariile, iar Manuc, care era secretarul său şi casier, s-a refugiat prima dată la Rosciuc şi, apoi, la Ţarigrad. Stabilit la Bucureşti, el s-a ocupat cu medierea între Imperiul Otoman şi Rusia.

„În 1811, Înalta Poartă l-a însărcinat direct pe Manuc Bey să trateze încheierea păcii, punând condiţia să nu accepte în niciun caz cedarea de teritorii. Acest fapt dovedeşte că Manuc nu rupsese legăturile cu turcii, aşa cum lăsa să se înţeleagă şi că el colabora în continuare cu aceştia, bucurându-se de deplina lor încredere. Era, deci, un agent camuflator al turcilor, care fugise doar de formă, pentru a da impresia că este persecutat de către aceştia. Pacea încheiată la Bucureşti la data de 16/28 mai 1812 prevedea tocmai asemenea cedări de teritorii, fapt care a provocat la Istambul o vie indignare, abil întreţinută de agenţii lui Napoleon I, împăratul Franţei, care se pregătea de începerea campaniei împotriva Rusiei“, arată istoricul Paul Ştefănescu în lucrarea „Enigme ale istoriei române“.  

A fugit din calea răzbunării Imperiului Otoman

În primăvara anului 1813, Manuc a luat decizia de a pleca din ţară şi l-a însărcinat Asadur Avediat să se ocupe de afacerile sale şi să-i vândă frumosul han, care era celebru la vremea respectivă. Nu s-a găsit un cumpărător, deşi de achiziţionarea lui fusese interesat chiar şi domnitorul Ioan Caragea. Chiriaşii s-au comportat aşa cum au dorit, o parte din chirii nefiind încasate. Manuc a fugit din România, pentru  că turcii au început să se răzbune pe cei responsabili de încheierea Păcii de la Bucureşti. Dumitrache Moruzi, fratele său, Panaiot, şi Capudan Paşa Ramiz au fost executaţi. Manuc şi-a dat seama că-l aştepta aceeaşi soartă, fiind bănuit că trecuse în slujba ruşilor, şi a luat decizia să plece din ţară. 

Trădat de Caragea Vodă

Mser Meseriant, institutor al copiilor lui Manuc, a întocmit o biografie a acestuia, pe baza documentelor şi a mărturiilor contemporanilor. Acesta arată că Manuc a fost trădat de către domnitorul Cargea Vodă: 

„Manuc Bey a fost trădat de Caragea Vodă, domnul Ţării Româneşti, care s-a dovedit a fi un fals priete, în ciuda faptului că spunea deseori despre Manuc că este un amic intim şi un salvator. El ar fi trebuit să-l anunţe pe Manuc, dacă nu mai înainte, dar măcar în timpul sosirii paşei de primejdia care-l ameninţa. Caragea a avut o cu totul alăt comportare. Există ipoteza ca el să fi urmărit, nu atât uciderea lui Ramis paşa, cât mai cu seamă pe cea a lui Manuc Bey“.

Potrivit biografiei, Deli-Basa, asasinul lui  Capudan Paşa Ramiz, a avut o întâlnire cu Manuc Bey căruia i-a mărturisit că a fost obligat de Caragea să procedeze în acest fel, pentru că-i arătase un ordin împărătesc. Manuc Bey a reuşit să fugă în Transilvania cu ajutorul unui curier austriac, după  care, mai târziu, ar fi ajuns în Franţa şi în Rusia, dar aceste aspecte nu au fost confirmate prin documente. 

Moartea lui Manuc Beuy

Arhiepiscopul armean Grigor Zackarian descrie într-o scrisoare din data de 23 iunie 1817 moartea lui Manuc Bey. El a fost anunţat că prin vecinătatea domeniului său urma să treacă contele Benigsen, comandantul armatei. „În ziua de 20 a lunii, Manuc s-a dus în întâmpinarea contelui Benigsen, a lui Rusevici şi Bahmetov şi i-a adus acasă cu onorurile cuvenite. După câteva încercări încoace şi încolo, a coborât după cal şi, deodată, a căzut fără simţire pe trepte. Generalii l-au dus numaidecât înăuntru, l-au culcat pe divan, şi, strpindu-l cu apă pe faţă, l-au deşteptat. Manuc a vrut să bea apă şi a spus să i se ia sânge, dar, în acel moment, negăsindu-se acolo nici medicul său, nici cel al contelui, până să sosească un medic de la oraş, la ora opt din noapte şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, de faţă fiind atâţia prinţi. Aşa s-a săvârşit din viaţă Manuc Bey“, se arată în scrisoarea arhiepiscopul armean Grigor Zackarian.