Secretele hotelului din România care are 365 de uşi şi ferestre. Are un frate geamăn în Elveţia şi a revoluţionat Europa

Staţiunea Băile Govora din judeţul Vâlcea adăposteşte multe clădiri de epocă, emblematice nu doar pentru arhitectura localităţii, ci a întregii ţări. Unele sunt lăsate în paragină, victime ale interesului meschin al proprietarilor, altora li s-a redat strălucirea de altădată. Printre cele din urmă se numără şi Hotel Palace, monument istoric.

De peste un secol, Hotelul Palace este simbolul staţiunii Băile Govora. La vremea sa a fost una dintre cele mai revoluţionare clădiri ale Europei, iar frumuseţea de odinioară i-a fost redată acum cu ajutorul unui proiect de reabilitare pe fonduri europene. Hotelul are un „frate geamăn” în staţiunea Gstad din Elveţia. A fost una dintre primele construcţii din beton, la aceste dimensiuni. Destinat highlife-ului, hotelul era căutat atât de protipendada bucureşteană cât şi de cea pariziană. 
 

Palace-ul a fost dotat cu mobilă din lemn de tei, candelabre de bronz şi oglinzi de cristal. În baza de tratament au fost aduse aparate de mecanoterapie, construite la începutul secolului trecut în Germania, aparate care s-au păstrat în bună stare şi care pot fi văzute şi astăzi într-una din sălile de tratament. Iniţial, Palace a fost un hotel sezonier, care nu avea sistem de încălzire şi care se deschidea la 15 mai, pentru a fi închis la 15 septembrie. Construcţia a costat 1.308.420 de lei şi 61 de bani.

A fost nevoie de aproximativ 4 milioane de euro pentru a o readuce la strălucirea de altădată şi la nivelul de 4 stele. Dacă am face o paralelă în timp, privind costurile construcţiei la acea vreme, am putea lua în considerare preţul aurului de atunci şi de acum. Iar raportul ar fi de 1 la 60, adică un cost de peste 78 de milioane lei în zilele noastre (aproximativ 17 milioane de euro). Societatea Govora-Călimăneşti SA, din cauza celor două războaie mondiale şi a crizei economice, nu şi-a recuperat niciodată, până la naţionalizarea din 1948, ceea ce a investit la Băile Govora.

Monumentul cu tot atâtea goluri câte zile sunt în calendar

Clădirea este unicat din foarte multe puncte de vedere. Unul este reprezentat de cele 365 de goluri (uşi, ferestre etc.), cifra simbolizând numărul de zile al unui an întreg, în care soarele poate fi văzut tot timpul, din câte o cameră. Practic, poziţia de Est – Vest a hotelului, permite soarelui să lumineze fiecare cameră din hotel într-o zi.

Arhitectura eclectică cu influenţe de art nouveau şi elemente de inspiraţie neoromânească, transformă primul hotel cu bază de tratament proprie din România într-un monument istoric.

Primii proprietari au cotat staţiunea vâlceană la Bursa din Paris

Hotelul de epocă se află în mijlocul celui mai mare parc balnear din România. Acesta a fost amenajat de arhitectul peisagist francez E. Pinard. Tot aici, au fost construite, încă de la începutul staţiunii, şi alte clădiri emblematice: „Cinematograful”, „Clădirea Administraţiei”, „Stabilimentul Băilor”. Parcul găzduieşte monumente ridicate în memoria unor personalităţi marcante care au contribuit la înfiinţarea şi dezvoltarea staţiunii balneare, precum:  I.C. Brătianu,  fost prim–ministru al României, general dr. Nicolae Popescu – Zorileanu, dr. Haralambie Botescu.

Govora a fost de altfel singura staţiune din România cotată la bursa de la Paris, principalii acţionari fiind Brătienii, cei care au investit cel mai mult în această bijuterie ozonificată a României.
 

Pe vremuri, tot aici existau 3 hoteluri ale Statului. Hotelul Statului nr. 2., ridicat între anii 1882 - 1888, avea să fie demolat după trei decenii, în 1911, ca să facă loc unui proiect mai grandios - „Hotelul Palace”. Alte clădiri monument construite în stilul caracteristic de dinainte de primul război mondial sunt Casinoul şi Pavilionul Central de Băi.

Arhitectul Hotelului Lido şi al Bisericii Visarion, făuritorul bijuteriei vâlcene

Palace-ul a fost construit între 1911 - 1914 după planurile arhitectului Ernest Doneaud, sub conducerea inginerilor Puklicky şi Brătescu. Arhitectura reprezintă o îmbinare inspirată de stiluri, de la rococo, baroc, clasic, renascentist la elemente decorative ale stilului popular românesc.
 

Arhitectul Ernest Doneaud s-a născut la Bucureşti din părinţi francezi, proprietari ai unei firme de construcţii. Absolvind studii de specialitate la Paris, el se întoarce în România şi va ocupa funcţia de arhitect-şef la Primăria Bucureştiului. Se integrează repede în rândurile protipendadei bucureştene din prima jumătate a secolului al XX-lea, proiectând pentru aceştia multe vile. Trasează schiţe pentru Biserica Visarion şi Hotelul Lido din Bucureşti. Bun prieten cu Vintilă Brătianu, primar al Capitalei şi fondator al Societăţii Govora - Călimăneşti, ajunge să facă planurile Hotelului Palace din nou înfiinţata staţiune - Govora.

Construit pe cilindri metalici, acum mai bine de un secol, ca şi Arcul de Triumf 

Clădirea a fost construită pe şapte nivele. Pentru ca greutatea construcţiei să fie cât mai mică, pereţii despărţitori au fost confecţionaţi din plută. Primul nivel zidit în piatră cioplită, ridicat puţin deasupra solului, a fost înălţat pe o placă de plumb, aşezată pe o reţea de rulouri metalice pentru amortizarea mişcărilor seismice. Tehnica revoluţionară la începutul anilor 1900 este asemănătoare cu ce s-a făcut acum la Arcul de Triumf din Bucureşti. 

Nivelul doi, cel mai înalt, este despărţit de celelalte de un brâu, care se repetă şi sub al şaselea nivel, împărţind faţada principală în trei registre diferite prin dispunerea uşilor şi a ferestrelor.

„La Govora soarele se închiriază cu ora”

Revenind la amplasamentul clădirii şi dispunerea încăperilor, acestea au fost genial gândite încât fiecare cameră să poată beneficia cel puţin 2 ore zilnic de iluminatul direct al soarelui. A rămas adânc întipărită în memoria locului o zicală celebră la acea vreme, potrivit căreia: „la Govora soarele se închiriază cu ora”.

Primul hotel cu bază de tratament, dotat cu lifturi de serviciu şi pentru persoane, apă caldă şi aparate de radio

Încă de la construcţie, hotelul a fost dotat la nivelul celor mai pretenţioase solicitări. Existau lifturi pentru persoane şi lifturi de serviciu pentru bucătărie între demisol şi etajul al IV-lea. Camerele de lux şi categoria I aveau baie, apa caldă, apă rece, semnalizare pentru cameristă şi aparate de radio. La nivelul inferior se afla bucătăria, magaziile de alimente, camera frigorifică, cazanele, încălzitoarele pentru apă şi o mică bază de tratament care cuprindea 17 cabine de băi, finalizate în 1922. La parterul clădirii exista un restaurant luxos, câteva saloane pentru muzică şi lectură.

Mihail Sadoveanu şi Ioana Radu, printre clienţii Palace-ului

Camerele de lux de la primul etaj au găzduit personalităţi marcante, oameni de ştiinţă şi cultură, mari interpreţi ai scenei lirice româneşti şi ai muzicii populare: Mihail Sadoveanu, acad. Radu Voinea, acad. prof. Gr. Benetato, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Elena Zamora, Ion Dacian, Iolanda Mărculescu, Dan Iordăchescu, Ioana Radu, Maria Ciobanu, Tudor Gheorghe, Elisabeta Polihroniade.

Prima bibliotecă a localităţii, sub patronajul Casei Regale

Tot în hotelul – monument a funcţionat şi prima biblioteca din Băile-Govora, a cărei activitate s-a derulat până în 1947, aceasta fiind o sucursală a „Ligii Culturale Române”, sub patronajul Casei Regale. După 1950, hotelul a trecut la „Consiliul Central al Sindicatelor” (fostul C.C.S.) şi a fost redenumit „Sanatoriul Dr. Pavlov”. A purtat acest nume până la retragerea trupelor sovietice din ţara noastră. Ulterior, Palace-ul a fost denumit „Pavilionul nr. 1”.

Microclimat unic în România

În urmă cu 4 ani, s-a finalizat reabilitarea clădirii, fiind inaugurat noul Hotel Palace. Investiţia a fost posibilă datorită fondurilor europene obţinute prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă a turismului regional şi local, dar şi a contribuţiei actualilor proprietari.
 

Hotelul numără în acest moment 132 de spaţii de cazare (camere, garsoniere) restaurant a la carte, bar de zi, terasă, săli de conferinţă, magazin gen boutique cu artizanat hand-made, un centru Balneo pentru afecţiuni respiratorii şi reumatismale, centru de Cardiologie şi, nu în ultimul rând, un nou Centru Spa. Procesul de cură balneară este supravegheat de personal medical format din medici, asistenţi generalişti, asistenţi balneofizioterapeuţi, kinetoterapeuţi şi maseori. Beneficiile sunt nemăsurabile pentru sănătatea fiecăruia, secretul fiind microclimatul unic din România creeat aici. 

„Apa care arde” a transformat zona din temelii

Un supliment al ziarului „Epoca” din 1887 scria despre Govora: „Prin vânzarea loturilor din moşia Statului la particulari s-au construit hoteluri şi vile unele mai elegante decât altele şi pe fiecare an se mai construiesc. În câţiva ani făcându-se drumurile şi executându-se proiectul făcut pentru facerea parcului dintre hoteluri şi un casino, Govora va rivaliza cu orice baie similară din Europa”.
 

Istoria locului ar fi fost cu totul alta dacă, în urmă cu 140 de ani, un locuitor din zonă nu ar fi căutat apă. Ţăranul Gheorghe Ciurea a săpat un puţ din care ţâşnea „apă care arde” (petrol greu, păcură) şi apă sărată. Era 1876. După ce Brătianu a aflat de efectele apelor descoperite, l-a însărcinat pe Zorileanu să le analizeze, iar concluzia şefului laboratorului de chimie al Universităţii Bucureşti a fost că apele conţin multă sare şi iod. Pentru a verifica proprietăţile lor terapeutice, apele au fost folosite în tratarea soldaţilor răniţi, întorşi din războiul de independenţă, care se aflau într-o instalaţie sanitară mobilă organizată pe lângă Mănăstirea Govora.

Trei ani mai târziu s-a început exploatarea izvoarelor, tratamentul făcându-se un timp în copăi, la Mănăstirea Govora, în chilii. Apa era adusă cu sacaua. Primul stabiliment pentru tratament balnear, înfiinţat în anul 1887, avea 29 de cabine pentru băi calde. Inaugurarea oficială a staţiunii Băile Govora are loc în anul 1910, odată cu darea în exploatare a hotelului Palace, a cărui particularitate constructivă face ca fiecare cameră să aibă soare cel puţin o oră pe zi.