Ultimul cizmar din Năvodari. A fost dat afară din jandarmerie şi s-a apucat de repararea pantofilor
0
În anul 2007, când şi-a deschis atelierul în Năvodari, era unul dintre cei 7 cizmari ai oraşului. Acum este singurul care duce mai departe această îndeletnicire pe care cei tineri nu vreau să o mai înveţe. Este căutat chiar şi de persoane din străinătate.
Nelu Mirea (50 de ani) a început să fure meserie încă de la 16 ani când s-a angajat muncitor necalificat la Cooperativa „Înaintea” din Constanţa. Aici a văzut pentru prima dată cum se face un pantof de la zero, cum se măsoară, croieşte, coase şi se pune talpa. „Când ţi-a intrat papul sub unghii, devii cizmar. Papul era o soluţie cu care se dădeau pantofii pentru a se întări. Prima lună mi-a fost greu, dar după ce a trecut timpul şi am văzut ce iese din mâna mea şi ce pot să fac, am început să iubesc meseria asta”, spune cizmarul.
În 1988 a fost luat în armată şi a fost repartizat la „cizmăria generalilor”, un loc unde se reparau cizmele generalilor de la Ministerul Apărării. Îşi aminteşte că cel mai pretenţios general, când venea vorba de încălţăminte, era Victor Atanasie Stănculescu.
După revoluţie românii au început să aducă pantofi şi adidaşi de proastă calitate din Turcia. Nelu Mirea a încercat să muncească într-un atelier de cizmărie privat, dar comenzile erau rare, oamenii nu mai veneau să repare pantofi stricaţi, cumpărau alţii ieftini. Aşa a ajuns să se angajează la Jandarmerie unde făcea şi reparaţii ale încălţămintelor, dar şi misiuni specifice. „Şi acum mai sunt port cătuşe şi port bastoane făcute de mine pe care le poartă jandarmii. Confecţionam tot ce era înrudit cu cizmăria”, îşi aminteşte cizmarul.
De la jandarmerie, la cizmărie
Cariera militară s-a terminat, însă, brusc la finalul anului 2006. O lege dată de Guvern îi interzice să mai fie jandarm deoarece nu avea Bacalaureatul. Astfel, după 15 ani în cadrul Jandarmeriei, Nelu Mirea se întoarce în viaţa de civil şi îşi deschide un mic atelier de cizmărie în Năvodari – „Papucul de Aur”. „Când m-au dat afară de la jandarmi, domnul colonel mi-a zis: <<Lasă, mă, tu îţi deschizi o cizmărie , pui numele Papucul de Aur şi o să-ţi meargă treaba>>”.
„Eram 7 cizmari la vremea respectivă în oraş. În 2007 stăteam şi completam rebus după ce am deschis. Lumea nu ştia de mine, nu auzise, nu ştia ce experienţă am, unde am mai lucrat. Încet, încet, prin seriozitate, prin calitatea lucrărilor, prin reclama pe care mi-o fac clienţii mulţumiţi, am rămas singurul cizmar din Năvodari şi toată zona limitrofă”, spune Nelu Mirea.
Faptul că în atelierul său nu doar repară încălţăminte, ci şi creează sau modifică îl face să fie căutat de oameni din tot judeţul, dar şi din Bucureşti sau din străinătate. „Am primit din Germania, prin curier, cizme pentru a fi modificate. În străinătate nu se face aşa ceva. Nimeni nu modifică încălţăminte. Este un lucru migălos”, spune Nelu Mirea.
A primit chiar şi oferta de a se muta cu familia în străinătate. Acolo ar fi putut pune în practică tot ce ştie el să facă, mai ales să confecţioneze încălţăminte pornind de la zero. „Am avut o ofertă de a pleca din ţară. O doamnă stabilită în Italia a văzut pe net câteva perechi de cizme pa care le-am transformat. Mi-a adus două perechi să le transform din vârf ascuţit în vârf rotund. I le-am făcut, iar a doua zi a venit la mine cu soţul ei şi mi-a propus să plec în Italia cu contract de muncă. Trebuia să fac patru perechi de pantofi pe lună. Nu puteam pleca deoarece tatăl meu era bolnav, altfel mergeam. Patru perechi le făceam artă. Se face artă din meseria asta”, explică cizmarul.
Cizmăria, neinteresantă pentru tineri
Chiar dacă cizmăria este o artă, nimeni nu este interesat să o ducă mai departe. În cei zece ani de când are atelierul nimeni nu a venit să înveţe meserie, iar în şcoală aşa ceva nu se mai face.
„Este un dezinteres total din partea tinerilor pentru astfel de meserii. Eu am doi băieţi, iar cel mic, de 16 ani, a venit vara trecută să mă ajute. După ce a dat de două ori cu soluţie mi-a spus: <<măi tată, puţini bani câştigi pentru munca pe care o faci>>. Asta e mentalitatea lor”, spune Mirea.
Singurul cizmar din Năvodari consideră că seriozitatea, calitatea muncii şi sinceritatea faţă de client sunt obligatorii pentru a putea face meseria asta. „Eu spun omului în faţă dacă se merită sau nu se merită să-şi repare un pantof. Nu-mi place să jecmănesc omul. Aşa am fost crescut şi educat”.
Pentru a face de la zero o pereche de încălţăminte sunt mai multe faze: măsurători, confecţionarea feţelor de pantofi, cusătura şi, ultima fază, tălpuitul. Cea mai recentă pereche făcută de mâinile sale a fost o pereche de cizme pentru un membru al unui ansamblu de dansuri populare. De asemenea, are la reparat chiar şi o pereche de pantofi din piele de şarpe confecţionată de Mihai Albu. „Pantofii făcuţi manual sunt mai trainici. Uitaţi-vă câte cuie se bat la o pereche, în fabrică se bat 3 cuie, i-a dat soluţie şi la revedere”, spune Nelu Mirea.
Singurul cizmar din Năvodari se mândreşte cu ceea ce face, mai ales că totul este din pasiune. Dacă nu-i iese o lucrare aşa cum vrea, nu ezită să desfacă pantoful şi să îl facă din nou. Iar asta se vede, spune el, din faptul că oamenii îl caută în continuare. „Se poate trăi din meseria de cizmar, decent. Sunt foarte mari taxele astea la stat. În cizmărie câştigi azi 200 de lei şi mâine nimic. Chiriile sunt şi ele foarte mari. Iarna e sezonul cel mai bun: reparaţii cizme, bocanci, fermoare de pus, reparaţii mai complicate”, ne explică cizmarul care glumeşte spunând că acum nu mai are nicio zi în care să facă rebus.
Nelu Mirea spune că cea mai mare satisfacţie a sa este atunci când oamenii ies mulţumiţi din atelierul său. „Meseria este o brăţară de aur, iar cizmăria este o artă călcată în picioare şi la propriu şi la figurat. Ceea ce facem noi, lumea calcă în picioare”, spune zâmbind singurul cizmar pe care-l puteţi întâlni în Năvodari.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
