Cum a fost achitat un afacerist care a obţinut credite uriaşe cu documente false

Dacă falsifici o simplă copie a unui înscris pentru a obţine beneficii, nu poţi fi acuzat de fals material în înscrisuri oficiale. Aşa a decis Curtea de Apel Iaşi în cazul acuzaţiilor aduse omului de afaceri ieşean Cristian Dumitru Zaharia, care s-a folosit astfel de hârtii pentru a obţine credite de 2 milioane de euro, mult mai mari decât cele pe care le-ar fi putut primi dacă ar fi furnizat băncii informaţii reale.

Terenul folosit drept garanţie pentru creditele obţinute de la Alpha Bank a fost eronat evaluat la 2,25 milioane de euro pentru că, din copiile prezentate băncii, reieşea că pe teren s-ar fi putut realiza construcţii, deşi, în realitate suprafaţa nu se preta pentru asta.

„Falsificarea unei copii simple a unui înscris nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, fiind necesar ca înscrisul să aibă valoare probatorie. (…) O copie simplă a unui înscris oficial nu poate fi asimilată, conform legii penale, cu un înscris oficial, motiv pentru care nu i se poate conferi aptitudinea de a produce efectele juridice proprii înscrisului de pe care această copie este efectuată” se arată în sentinţa definivă pronunţată pe 6 martie 2018 de Curtea de Apel Iaşi (rolli.ro), unde Parchetul şi SC Alpha România SA atacaseră cu recurs decizia Judecătoriei Iaşi, care îl achitase în 2016 pe omul de afaceri Cristian Dumitru Zaharia. 

Curtea de Apel Iaşi a menţinut astfel soluţia instanţei de fond, iar decizia este definitivă şi le-ar putea da, din păcate, idei unor posibili escroci, dacă băncile nu verifică riguros documentele depuse de solicitanţii creditelor, aşa cum s-a întâmplat cu creditele de pe urma cărora s-a sesizat inclusiv DNA.

Parchetul: "Avea interes concret în supraevaluarea terenului"

Omul de afaceri Cristian Dumitru Zaharia a fost trimis în judecată pentru fals material în înscrisuri oficiale după ce anchetatorii au constatat  că în scopul obţinerii unor facilităţi de credit la un nivel ridicat, terenul care a fost prezentat drept garanţie la bancă a fost supraevaluat prin modificarea unor aspecte esenţiale din conţinutul certificatului de urbanism, mai exact prin înlocuirea paginii a doua, cu pagina a doua din alt certificat de urbanism, în noul certificat nefiind menţionat faptul că imobilul ipotecat avea interdicţie de construire.

Chiar dacă a fost vorba de falsificarea unor copii ale unor documente, din moment ce hârtiile au produs efecte juridice, Parchetul a încercat să obţină o condamnare pentru fals material în înscrisuri oficiale.

Potrivit procurorului de caz, „inculpatul ZCD avea interes concret în supraevaluarea terenului oferit ca şi garanţie, având în vedere faptul că acesta a fost achiziţionat în vederea construirii de locuinţe, potrivit prevederilor din certificatul de urbanism nr.4714/21.08.2007, iar ulterior promulgării Ordonanţei de urgenţă nr. l1/17.10.2007 destinaţia acestui teren, care făcea parte din categoria de folosinţă PDT şi destinaţie PIA - grădini, scuaruri şi fâşii plantate publice, indiferent de regimul juridic al acestuia, nu putea fi schimbată, fapt prevăzut în conţinutul certificatului de urbanism nr.l748/06.05.2008. Din declaraţia expertului evaluator rezultă faptul că prin promulgarea acestei ordonanţe de urgenţă se diminua în mod considerabil valoarea terenului, mai ales în condiţiile în care cu privire la acest teren inculpatul întocmise un proiect ce viza construcţia de vile în zonă. Astfel, prin înlocuirea paginii a doua a certificatului de urbanism din anul 2008, în care era prevăzută acea interdicţie de schimbare a destinaţiei terenului, cu pagina a doua a certificatului de urbanism din anul 2007, eliberat anterior promulgării ordonanţei de urgenţă, valoarea de piaţă a terenului oferit drept garanţie a fost de 2.240.645 de euro, valoare care poate fi influenţată de menţiunile aflate în certificatul de urbanism”.

Poziţia băncii: „nelegalitate şi netemeinicie”

Şi instituţia bancară care a acordat creditele a criticat, de asemenea, sentinţa pronunţată de instanţa de fond, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

„Pentru atragerea răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale este necesar ca acel înscris să prezinte anumite caracteristici: în primul rând, este necesar ca înscrisul să aibă valoare probatorie, legea penală ocrotind, nu înscrisul în sine, ci încrederea datorată înscrisului. Orice fals în înscrisuri presupune alterarea sau falsificarea acestuia, care pot determina existenţa unei convingeri contrare realităţii. Pentru existenţa infracţiunii nu interesează nici natura scrierii asupra căreia se intervine (manuscrisă, tipărită, dactilografiată, litografiată, sau imprimată în orice alt mod), nici materia pe care sunt imprimate literele (hârtie, pergament, pânză), nici procedeele tehnice de falsificare. În al doilea rând, este necesar ca înscrisul falsificat să aibă semnificaţie juridică, sau cu alte cuvinte, în raport cu conţinutul său, să poată genera consecinţe juridice. Au semnificaţie juridică numai acele înscrisuri – instrumente – care au fost întocmite pentru a crea, modifica sau a stinge un drept sau un raport juridic, în cazul de faţă certificatul de urbanism era apt să influenţeze valoarea terenului, valoare care era direct proporţională cu valoarea de creditare posibilă. Cerinţa esenţială este îndeplinită în caz de falsificare a unei copii, chiar dacă nu există înscrisul original, fiind suficient ca respectiva copie, dacă ar fi fost adevărată, ar fi produs altfel de consecinţe juridice”, au arătat reprezentanţii băncii la contestarea deciziei instanţei de fond (rolli.ro).

Doar că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Curtea de Apel Iaşi a decis că o copie simplă a unui înscris oficial nu poate fi asimilată, conform legii penale, cu un înscris oficial, motiv pentru care a concluzionat că nu i se poate conferi aptitudinea de a produce efectele juridice proprii înscrisului de pe care această copie este efectuată.

„O astfel de semnificaţie o pot avea duplicatele, tripicatele, copiile legalizate sau certificate ale unui înscris oficial, ceea ce nu este ipoteza din prezenta cauză (...) În acest context, modalitatea în care expertul evaluator a înţeles să întocmească raportul de evaluare precum şi neglijenţa părţii civile (nr. banca) în a verifica legalitatea actelor în baza cărora a fost întocmit raportul şi acordat creditul, nu pot determina conferirea unei copii simple, necertificate de inculpat pentru conformitate cu originalul, efectele juridice proprii înscrisului original de pe care această copie este efectuată, nefiind întrunite astfel condiţiile legale pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale care presupune falsificarea unui înscris oficial, de natură să producă consecinţe juridice”, se arată în decizia Curţii de Apel Iaşi. 

Ce poţi falsifica fără să încalci legea

Un avocat explică, pentru Adevărul, soluţia instanţei ieşene.

„Încerc să spun pe înţelesul tuturor: o copie simplă a unui înscris oficial nu este asimilată, conform legii penale, unui înscris oficial, astfel că nu se poate pune problema falsificării unui înscris oficial. Lucrurile stau cu totul diferit în cazul falsificării unei copii legalizate sau certificate pentru conformitate cu originalul, în aceste situaţii putem vorbi de infracţiunea fals material în înscrisuri oficiale. Spre exemplu, falsificarea unei copii legalizate a unei diplome de studii poate atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunea fals material în înscrisuri oficiale, însă o atare răspundere este exclusă dacă a fost falsificată o simplă copie”, precizează avocatul Raluca Cârstea, Legal Land.

Cei cărora le-ar putea veni idei de escrocherii după citirea unei astfel de decizii ar trebui să ştie că, de obicei, băncile cer documente legalizare sau confruntă copiile cu originalul. 

„Decizia este una judicioasă, nu cred că încurajează infractorii, având în vedere că, în general, se solicită copii legalizate sau certificate de pe înscrisurile oficiale, a căror falsificare este sancţionată penal”, mai spune avocatul Raluca Cârstea, Legal Land.

Cine este omul de afaceri Cristian Dumitru Zaharia

Afacerile de tip suveică, prin care soţii Cristian şi Dana Antonia Zaharia, şef serviciu la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţene Iaşi, au obţinut credite de milioane de euro (prin intermediul firmei Tamango SRL), gajând proprietăţi imobiliare care nu le-ar fi aparţinut, au fost în atenţia presei. 

Cristian Zaharia ar fi recurs la câteva tertipuri pentru a încerca să deruteze băncile şi alţi creditori, transferând proprietăţile pe altă firmă. Este vorba de firma ACD Consulting Investment SRL, la care asociat unic este Elena Gherghel, mama Antoniei Zaharia, şefa de la Finanţe, potrivit site-ului ziarulatac.ro.

Potrivit aceleiaşi surse, după acest transfer, omul de afaceri a încercat să dizolve firma pe care au fost derulate primele tranzacţii frauduloase, Tamango SRL. Unul dintre creditori, aceeaşi bancă din procesul încheiat luna aceasta, a formulat o "Opoziţie" la hotărârea de dizolvare, precizând motivele pentru care firma nu poate fi dizolvată şi mijloacele prin care s-a încercat păcălirea creditorilor. "La data prezentei, cuantumul total al prejudiciului produs băncii este de 2.518.607,95 lei şi 1.578.950,81 euro", precizau oficialii băncii.