Anxietatea informaţională

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pare un termen pretenţios, abstract, folosit mai curând pentru a atrage atenţia. Sau dimpotrivă... Cu efect de omisiune, tocmai pentru că pare elitist, sofisticat, atoateştiutor.

Să revenim la ce se află dincolo de etichetă.

Un moment de răspântie îl constituie adoptarea la nivelul Uniunii europene a unui cadru normativ, operaţional şi cu largă acoperire pentru protecţia datelor personale. Pentru protecţia persoanei!

Implicaţiile sunt numeroase.

În primul rând, o recunoaştere la nivel comunitar, pe spaţii de operare multiple a uneia dintre cele mai acute şi larg răspândite sfidări din viaţa curentă!

Apoi lansarea unei noi „gramatici“ de percepţie, evaluare şi operare pe o tematică vastă şi contradictorie.

Nu în ultimul rând, suportul şi, la nevoie, presiunea pentru o implementare cât mai amplă, diversificată şi promptă într-un domeniu care ţine de viaţa personală a cetăţeanului european.

Uşor surprinzător pentru o tematică centrată pe teme strategice, cu greutate şi amploare la nivel teritorial, structural, centrate pe confruntări, competiţie şi nu de puţine ori marcate de finalizări menite să acapareze prima pagină.

O tematică mai curând domestică. Prin subiect, arie de acoperire, dezvoltări şi costuri directe şi imediate. De fapt, un teritoriu ignorat, abandonat, lăsat la voia întâmplării...

Paradoxal, primele implicaţii sunt mai curând contradictorii, chiar negative, marcate de inerţie, indiferenţă, ignoranţă.

Dar, de fapt, este o trezire la realitate.

Ceea ce este scos la lumină, luat în lucru, împins pe piaţă, prin noile norme şi proceduri europene are ca efect, de loc secundar, o recunoaştere la toate nivelurile a efectelor contradictorii ale informatizării generalizate a vieţii curente. Pentru tot ce mişcă. Indivizi, familie, comunităţi, elite, clienţi, pacienţi, asociaţi, animale de companie şi toţi ceilalţi.

O recunoaştere a PERSOANEI ca valoare, ţintă şi jucător pe o piaţă emergentă şi profund contradictorie. Vom avea, în intervalul următor (2-4 ani) un pachet eterogen şi uşor toxic de experienţe individuale şi colective, de impasuri manageriale şi, de ce nu, de dileme instituţionale multiple de la Bruxelles până în satul vecin.

Toate vor fi însoţite, hrănite şi tulburate prin pachetul de trăiri directe, scoase în prim-plan, transformate într-un teren de joc pe cât de mic, pe atât de solicitant.

Iată de ce pachetul de drepturi şi obligaţii inclus în „Regulamentul Nr. 679/2016“ privind protecţia datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date“ devine un PILON esenţial în înţelegerea, abordarea şi aprecierea noii gramatici de operare a vieţii curente.

Există desigur şi un „pachet critic“ de raportări, reacţii, replieri care va marca intervalul următor.Înţelegerea, recunoaşterea şi asumarea lor va condiţiona sever şi amplu o implicare reală în gestiunea riscului pentru un domeniu foarte sensibil.

Să începem cu identificarea câtorva dintre carenţele, vulnerabilităţile şi fricile asociate dinamicii acestui domeniu.

1. Aglomerarea informaţională

Expus la surse multiple, într-un spaţiu derivat din acumulări dezordonate, aleatorii şi o gestiune minată de amatorism şi neglijenţă, mediul informaţional este sărac în criterii, reguli şi practici bune (algoritmi procedurali corecţi).

O simplă aglomerare de date, ştiri, dezvăluiri discutabile, derivate din reacţii simplificate sau ambiţii minore.

În raport cu rigidităţile totalitariste sau tradiţionalismul expirat, această răbufnire haotică duce sau la un faliment operaţional minor, o dezordine păguboasă însoţită de un stres al mediocrităţii.

Consumerismul informaţional este puternic marcat de kitsch, atât ca sursă cât şi la recepţie şi consum. O utilizare falsă a libertăţilor şi oportunităţilor derivate din revoluţia tehnico-ştiinţifică. Mediocritatea colectivă bate standardele tehnologiei ambiţioase.

Eforturile normative la nivel instituţional sunt fie ignorate, fie marcate de o slabă susţinere. Implementarea noilor coduri UE dedicate datelor personale apare, cel puţin deocamdată, ca un caz tipic de indiferenţă, ignoranţă şi inerţie. Nu numai în România.

Nu de puţine ori, tocmai datele personale ale utilizatorului în calitate de „producător“ sau consumator constituie link-ul esenţial şi adesea, „virusul“ care contaminează harababura generală.

Gestiunea acestora, conform noului cadru UE se va transforma într-o bătălie oarbă, cu sincope în spaţii înecate în detalii imposibil de urmărit.

Viaţa „reală“, este substituită printr-o inundaţie atotcuprinzătoare, consumatoare de timp, energie şi trăire autentică.

Multiplicarea datelor personale este influenţată puternic de curentul general, iar dezordinea se poate instala în mod „firesc“, inhibând încercări oneste şi profesionale de cuantificare, stocare şi accesare.

Drepturile persoanei, definite clar, se pierd în acest vălmăşag dinamic şi contradictoriu.

2. Dependenţa de informaţie

Accesul şi consumul de informaţie s-a impus tot mai ferm printre nevoile şi cerinţele cu răspândire mare şi cu efect dominant în viaţa personală, colectivă, comunitară.

Ceva există abia când a fost formulat şi ca informaţie!

O contaminare generalizată pe cele mai variate aspecte ale vieţii curente, redefinite informaţional conform unor standarde şi proceduri, pe cât de tehnice, pe atât de expuse la hazard.

În contrast cu generaţiile anterioare, care dispuneau de o memorie individualizată, rutine familiale, de vecinătate, istorii personale derivate din experienţe simple, în mică măsură derivate din surse externe, acum tot mai des şi tot mai amplu, viaţa personală derivă masiv din „informatizarea“ componentelor de bază ale trăirilor, gândurilor împărtăşite... Adio Freud!

„Industria“ clişeelor existenţiale a copleşit viaţa curentă. Chiar şi viaţa intimă. Adâncimile interioare sunt abandonate pentru suprafeţe dinamice, elaborate, livrate şi susţinute de mecanisme ale industriei informaţiei, cu o ambiţie, capacitate şi influenţă care, prin exclusivism trimite spre ridicol practicile marxism-leninismului...

O dependenţă informaţională generalizată, fără limite şi cu dezvoltări pe cât de haotice pe atât de agresive a devenit un pilon major al lumii în care trăim. Trăim?! Poate doar aşteptăm ultimele ştiri...

3. Dispariţia alternativei

Ca sursă, arie de operare, înmagazinare interioară, invazia informaţională actuală nu iartă nimic.

Întreaga colecţie de trăiri personale, interne, interpersonale, comunitare este acaparată de producţia masivă de clişee mentale, trăiri şi modele de comportament, într-o diversitate aparentă, subordonată sever criteriilor mercantile ale unei pieţe agresive, în plină expansiune.

„Industria noutăţilor“ se impune ca o formă a totalitarismului postmodernist cu efect acaparator şi impunere dincolo de reflexul uman primar de alegere spontană.

Nu întâmplător, competiţiile electorale de top, cu tradiţii democratice, care s-au impus ca repere istorice, au devenit simple scene de show comercial, marcate de impostură, ineficienţă şi ratare colectivă. Aventura SCL – un taifun răvăşitor într-o democraţie clasică.

Judecata individuală, „conştiinţa de clasă“, identitatea etnică, spirituală, credinţa, au rămas simple exponate în muzeul figurilor de ceară al civilizaţiei occidentale.

Paradoxal, combinaţia toxică între explozia informaţională şi simplificarea până la dispariţie a alternativei, ca alegere autentică asumată şi exprimată generează încă nelinişte şi nesiguranţă.

Accesul la datele personale, la nivel de masă, asigură plasarea individualizată a unor influenţe toxice, diluând „alegerea liberă“.

Diluarea „judecăţii proprii“ într-o avalanşă de ştiri sau mesaje directe, plasate pe canale de acces personal duc la dispariţia cetăţeanului, credinciosului, patriotului, a loialităţii şi partizanatului clasic.

O piaţă informaţională devenită totalitară...

4. Inerţia informaţională

O stare uşor paradoxală într-o lume marcată de viteze multiple, asociată la tot ce mişcă. Cum am putea defini „cele două feţe ale dealului“?

Aglomerarea informaţională în care trăim, rătăcim este marcată de lacune semnificative. Spaţii şi chiar domenii ignorate, inaccesibile sau interpretate eronat conform unor metodologii pe cât de sumare, grăbite, pe atât de neproductive.

Există desigur un decalaj inerent între capacitatea de a semnala câmpuri, domenii de explorat, ţinte informaţionale şi eficienţa, relevanţa analizei, a aprofundării.

Superficialitatea informaţională este marele secret al exploziei distribuirii de date, ştiri, rapoarte, interviuri de top şi alte comunicări cu pretenţii.

Evitarea constantă în acoperirea reală şi aprofundată de câmpuri reale, de interes individual şi public, dar mai ales în elucidarea calificată a stărilor existente şi al dezvoltărilor critice a devenit un sindrom instalat şi influent pe piaţa informaţiilor.

Lista temelor ignorate, tratate superficial şi cel mai adesea ratate ca diagnostic este marcată de o creştere constantă. Aparent paradoxal, “explozia informaţională“ este, nu pe puţine planuri, redusă la tăcere în ceea ce priveşte cauzalitatea, prezenţa, dinamica reală.

O inerţie care se transformă treptat într-o ameninţare.

5. Regresia Informaţională

Sună ciudat...

În contrast cu avalanşa de ştiri, mărfuri informatice gigant, distribuirile acaparatoare pe multiple planuri, grupuri, teritorii nu pare să fie loc decât pentru „ÎNAINTE!“.

„Înainte tovarăşi!“, o lozincă deja verificată (şi consumată) de istorie...

Către ce, „înainte!“?! În raport cu ce? La ce ne raportăm în a marca un progres real, autentic, util pentru acoperirea unor nevoi umane prezente şi presante?

Cine identifică, impune, susţine direcţia?! Avem criterii valorice, funcţionale şi de asumare efectivă pentru evoluţiile din piaţa informaţională care să ia în considerare nevoile persoanei, riscurile incluse în viaţa personală, accesul la dezvoltări pozitive? Parţial da.

Balanţa dintre succese spectaculoase (cf. Facebook, Google ş.a.) pe o piaţă haotică, marcată nu de puţine surprize negative, uneori şocante, scoate la iveală o posibilitate oarecum surprinzătoare. Da, sunt şi regrese!

Desigur, uşor de ignorat în actualul carnaval informaţional, dar tot mai active şi agresive în spaţii aparent secundare ale vieţii curente, nu de puţine ori ca surse pentru evoluţii toxice pe planuri multiple.

Extinderea largă a practicilor tip „hacking“ într-o reînnoire metodologică permanentă şi cu o răspândire nelimitată loveşte nu numai în siguranţa persoanei, a companiei, dar compromite însuşi sensul progresului tehnologic.

Intelligence-ul informaţional scoate la iveală (desigur, incomplet) praguri critice imposibil de controlat, de contracarat. Imunizarea la virusare rămâne o poveste fără sfârşit, o dramă colectivă fără limite.

Există desigur tendinţe latente, invizibile ce influenţează domenii şi mecanisme-cheie, pe piaţa informaţională. Iluzia complexităţii tehnologice expusă la o violenţă sofisticată devine cealaltă faţă a stărilor reale.

O epocă de piatră informaţională ar putea deveni un orizont.

6. Atacul informaţional

„Protecţia datelor personale“ s-a ivit oarecum subit, ca o rutină livrată prin iniţiative parlamentare la nivel european, livrate în contexte contradictorii în majoritatea capitalelor şi un amalgam de preocupări curente.

Surpriza a venit din gestul de a aprinde „lumina în dormitor“.

Ceea ce se practica de mult, ca infrastructură şi protecţie, pe diverse planuri, cu mijloace mai mult sau mai puţin sofisticate pe piaţa datelor personale a fost convertit unitar, complex şi imperativ, cu impact masiv şi aproape dus la extrem, la graniţa dintre viaţa privată, cea publică şi piaţă.

Avem în prezent recunoaşterea unei sfidări de primă mărime, cu efecte şi costuri semnificative.

Universalizarea informaţională asupra vieţii curente, fără discriminare de vârstă, locaţie, calificare, identitate, asociere şi toate celelalte, scoate în evidenţă, dincolo de beneficii majore o expunere la risc care bate locuri de top în clasamente dintre cele mai critice.

Recunoaşterea atacului informaţional ca o practică reală, cu scopuri clar definite, beneficii şi pagube de o mare diversitate ar putea reprezenta un moment de răspântie în lumea în care trăim.

Paradoxal, ignorarea şi inerţia la nivel individual, colectiv, corporatist şi adesea instituţional a acestei ameninţări spune multe despre lumea în care trăim.

Atacul informaţional s-a impus deja la „bursa“ ameninţărilor curente. Profitul şi multiplicarea „oportunităţilor“, ţintelor şi mijloacelor accesibile, printr-o distribuţie a jucătorilor marcată de o diversitate şi dinamică de top, s-a impus şi va rămâne pentru un termen nedefinit ca o dimensiune majoră pe piaţa riscului.

Cultura atacului informaţional cunoaşte o evoluţie exponenţială. Efortul de prevenţie, protecţie şi contracarare se dovedeşte a fi incipient timid.

Adoptarea GDPR („General Data Protection Regulation“) şi lansarea pe piaţă după 25 mai 2018, susţinută cu măsuri directe, inclusiv cu sancţiuni severe, ar putea deveni un moment de cotitură, un restart. Deocamdată se vede tot mai clar colecţia de ţinte expuse la atac în lumea hackerilor de diverse tipuri şi moduri de operare.

Decalajul între protecţie şi atac se va menţine însă sever pentru viitorul apropiat.

7. Manipularea prin informaţie

Un domeniu „clasic“ al vieţii curente este acum expus la mijloace, practici şi ambiţii dintre cele mai avansate, sofisticate şi, desigur, agresive.

Monopolul „dominaţiei omului de către om“ prin mijloace „clasice“ este spulberat. La prima vedere, în colecţia de aşteptări şi speranţe a trecutului apropiat, explozia informaţională prin acoperire, diversitate şi viteză de reacţie, părea menită să scoată manipularea din arsenalul dominaţiei interumane. Părea logic şi de bun simţ.

O mulţime de focus-uri şi „limite“ informaţionale menite să scoată la lumină mecanisme şi practici ale dominaţiei interumane pe cele mai variate planuri au fost „date de gol“. Parţial s-a şi întâmplat.

Două efecte.

Decăderea şi eliminarea modelelor „tradiţionale“ de influenţă excesivă, egoistă. Chiar o limpezire culturală retrospectivă asupra „tradiţiilor“ în spaţii publice şi politice, la nivelul credinţelor şi moravurilor curente care s-au impus de veacuri. O istorie bogată.

Pe acest teren oarecum rarefiat prin „modernizare“ accelerată a pieţelor informaţiei, ca spaţiu potenţial pentru integritate, autenticitate, solidaritate s-a impus subit un „desant“ informaţional masiv, motivat de mercantilismul globalist şi beneficiar al unui vacuum cultural surprinzător derivat din centrarea individuală şi colectivă pe „scule“ informaţionale (computere portabile, tablete, „telefoane inteligente“ şi multe altele).

Orbirea colectivă masivă, în spaţii geografice dintre cele mai diverse scoate la bătaie „carne proaspătă“, o virginitate culturală pe cât de simplistă, pe atât de pofticioasă la consum.

Consumerismul informaţional se impune ca mecanism de top al manipulării generalizate la oraşe şi sate!

8. Absenţa informaţiei

Zgomotul informaţional ne face surzi. Aglomerarea de date pe ecrane devine o fereastră opacă, bine închisă, care ne separă adesea de realitatea curentă, vastă, dinamică.

Câte dintre dezbaterile critice, momente de cotitură, ameninţări emergente sunt marcate de o sărăcie informaţională acută?

Nu puţine...

Există desigur iluzia cunoaşterii unor aspecte. Ştiri senzaţionale, scandaloase, uneori din date „secrete“... De fapt, minore, nerelevante, depăşite. Călătoria în întuneric marchează adesea „turismul“ social. Orbiţi de „actualitate“...

Desigur aceasta decurge şi din nivele modeste de aşteptări, solicitări, reacţii. Nu puţini sunt aceia care se mulţumesc cu puţin. Poate chiar se tem să afle prea multe despre ce se întâmplă în jur, chiar şi după ce se întâmplă. Un hedonism leneş acaparează receptorul de informaţie, tot mai dependent de „veşti bune“ şi situaţii savuroase.

„Frica de analize“ rămâne un sindrom care mimează piaţa terapiei publice faţă de ignoranţă, inerţie, indiferenţă.

Dar principala cauză vine din decalajul în creştere, scăpat de sub control, dintre extinderea masivă a expunerii existenţiale la informaţie şi interesul, capacitatea de a veni spre ceea ce este cu adevărat relevant, livrat în timp optim, celor interesaţi. Uneori, paradoxal, celor dezinteresaţi dar expuşi, implicaţi, păgubiţi.

Există, până la un punct justificat, o nevoie în extensie se absentare de pe spaţiul informaţional. „Dreptul de a fi uitat“ (art. 17 din Regulamentul 679 / 2016) devine nu doar o preocupare individuală într-o lume toxică, dar şi o răspundere evidentă a jucătorilor pe piaţa informaţiilor. Temerea de a fi prezent pe această piaţă haotică şi contradictorie se impune treptat ca o tendinţă cu o tot mai largă extindere în condiţiile clarificării pericolelor şi, de ce nu, a extinderii nelimitate, în forme tot mai variate, a atacurilor informaţionale.

Devine tot mai clar că evoluţiile din viitorul apropiat, asociate, susţinute sau doar provocate de noile reglementări vor fi contradictorii şi nu uşor de gestionat. Un examen sever, oarecum surprinzător, pe planuri multiple, la toate nivelele, în intervale contradictorii, greu de anticipat. Un pachet de dezvoltări inedite nu neapărat liniştitoare va ocupa o poziţie tot mai de top în agenda publică.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite