Minuni greu de vizitat: drumul până la Focul Viu, din judeţul Buzău, este o adevărată capcană pentru turişti

Comuna buzoiană Lopătari are pe teritoriul său un important monument natural, Focul Viu, fenomen care se mai găseşte în puţine locuri de pe glob. Cei care aleg această destinaţie turistică trebuie să ştie însă că drumul până la rezervaţia naturală este piatră de încercare pentru şoferi şi maşini. DJ 203 K are lungi porţiuni de pământ şi, pentru că apare pe GPS ca rută alternativă spre Braşov, mulţi şoferi ajung pe un drum forestier impracticabil.

Focul Viu se află pe un versant din satul Terca, al comunei Lopătari. Este un fenomen natural generat de gazele care ţâşnesc prin crăpăturile scoarţei terestre şi apoi se aprind spontan, formând flăcări de 50, până la 100 de centimetri înălţime. 

De la localnici afli că focurile vii se sting din când în când, dar întotdeauna există persoane care să le aprindă. Flăcările au înălţimi mult mai mari noaptea, atingând şi 1,5 metri.

Din păcate, aici nu există pusă la punct o infrastructură turistică, nici rutieră, cele mai apropiate pensiuni fiind la peste 20 de kilometri distanţă, la Mânzăleşti, în apropierea lacului Meledic, la Bisoca sau pe malul lacului Mocearu.

La Lopătari, o comună cu oameni ospitalieri, ai însă foarte mari şanse să găseşti găzduire într-una dintre gospodării, unde eşti răsfăţat cu bucate tradiţionale şi o ţuică de prună, gălbuie, ţinută în butoaie de dud.

Traseul către Focul Viu este nerecomandat turistilor comozi, deoarece infrastructura rutieră lasă mult de dorit.

Principala rută spre Focul Viu din satul Terca porneşte din municipiul Buzău, pe DJ 203 K. Drumul este asfaltat, până în centrul comunei Lopătari, însă carosabilul este extrem de deteriorat, necesitând multă prudenţă din partea conducătorilor auto.

Din centrul comunei Lopătari spre Terca, se merge pe un drum neasfaltat, de aproximativ şapte kilometri, cu terasamentul foarte degradat, porţiune neprevăzută cu indicatoare. În apropiere de Focul Viu drumul rămâne accesibil numai camioanelor mari şi tractoarelor forestiere.

De la locul până unde se poate înainta cu o maşină mică, se merge iniţial pe lângă firul apei până la o punte de pe dreapta, drumul după locul cu pricina fiind impracticabil ulterior. De aici trebuie traversat Slănicul pe malul stâng pentru a urca dealul.

De la Terca până la Focul Viu, drumul care se parcurge pe jos durează aproximativ 30 de minute, însă efortul este pe măsura frumuseţii fenomenului. Pentru a ajunge la terenul cu limbile de foc, trebuie traversate câteva proprietăţi particulare, însă este indicat sfatul unor călăuze locale. 

La întoarcere, turiştii trebuie să parcurgă acelaşi drum până în municipiul Buzău şi să ignore indicaţiile GPS-ului. Acesta indică o posibilă rută alternativă prin satul Plaiul Nucului, Nehoiaşu, apoi intersecţia cu Drumul Naţional 10 Buzău – Braşov.

În realitate, DJ 203 K este o adevărată capcană pentru şoferi. Aceştia parcurg din centrul comunei Lopătari o porţiune deteriorată, de zece kilometri, până în satul Plaiul Nucului. Din cauza ploilor, pe un segment de drum pietrişul a fost spălat de şuvoaie, iar camioanele încărcate cu lemne au format şanţuri adânci în carosabil.

Mai rău este că după aproximativ o oră de condus, în condiţii de stres, turiştii constată că se pierd într-o pădure din Munţii Buzăului, pe un drum folosit exclusiv de lucrătorii forestieri şi că trebuie să se întoarcă.