Legătura dureroasă dintre Herta Müller şi Niţchidorf, satul care i-a adus Nobelul, dar pe care nu l-a iubit niciodată: „Era înjurată şi scuipată de bătrânii de aici”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un eveniment impresionat al şvabilor a avut loc, săptămâna aceasta, la Niţchidorf, locul de naştere al celebrei scriitoare Herta Müller. Veniţi în locurile natale de la mii de kilometri pentru a sărbători 230 de ani de la atestarea localităţii, şvabii au fost, şi de această dată, fără Herta, cea mai iubită fiică a satului.

Germanii s-au întors pe meleagurile bănăţene pentru a aniversa 230 de ani de la întemeiera satului Niţchidorf, judeţul Timiş. Şi de această dată, la întâlnirile şvabilor veniţi de la mii de kilometri în locurile natale a lipsit cea mai cunoscută personalitate a Niţchidorfului, cea care a dus numele localităţii pe cele mai înalte culmi. Este vorba despre scriitoarea Herta Müller, căruia i s-a decernat, în anul 2009, premiul Nobel pentru Literatură. 


Între Herta Müller şi comunitatea din Niţchidorf a existat, însă, un veritabil război pe timp de pace. S-a iscat un conflict de generaţii. Scriitoarea, care a dorit să scape de închistata comunitate şvăbească de acolo - la fel cum visau, de altfel, şi alţi tineri, a refulat prin scris. A trasformat un complex într-o operă literară, care i-a adus prestigiosul Nobel. În „Niederungen” („Ţinuturile joase”), una din cărţile mult premiate, a scris fără perdea despre viaţa satului şvabilor bănăţeni, iar acest lucru a deranjat. Scriitoarea nu a intrat în conflict pentru ideile sale doar cu Securitatea şi cenzura comunistă, ci şi cu sătenii ei de acasă. 
 

„Herta Müller ar fi trebuit pe undeva să urmeze tradiţia. Era băgată de către mama ei în toate treburile casei şi a grădinii. Apare de multe ori în ceea ce scrie, că mama ei dorea să o facă cel puţin croitoreasă, să aibă o meserie bună, să rămână în sat. Pe atunci nu se gândeau localnicii să părăsească satul, darmite să emigreze. Până în 1980, foarte puţini au emigrat din Niţchidorf, mai trăiau aici aproape 2.000 de germani. Erau doar câteva familii de români, miliţianul şi angajaţii de la GOSTAT. Copiii şi-au luat, însă, zborul. La fel şi Herta. Au devenit o modă liceele profesionale şi toţi tinerii au plecat. Nu au mai vrut la sat, ci doreau o altă viaţă, la oraş. La Niţchidorf era o comunitate închisă, mărginită, redusă la tradiţiile lor. Herta compară această închistare cu un incest. Ea nu se putea dezvolta, nu putea progresa”, a spus Balthasar Waitz, prozator, traducător şi ziarist născut la Niţchidorf, venit aici, la evenimentul şvabilor ţinut la începutul acestei săptămâni.

image

Balthasar Waitz se uită la plăcuţa de pe casa familiei Müller


„Era înjurată de bătrâni”

Baltasar Waitz, cu trei ani mai mic decât Herta Müller, a copilărit, însă, alături de scriitoare, fiind vecini în localitatea bănăţeană. La Niţchidorf, bunicii lui aveau casă lângă cea a Hertei. Mamele lor au fost deportate împreună în Rusia. Herta Müller şi Baltazar Waitz au urmat şcoala generală din Niţchidorf şi, la finalul ei, fiecare a „zburat” la oraş: ea la Timişoara, la Liceul „Lenau”, iar el la Reşiţa.

„Până prin 1996 am ţinut legătura destul de bine cu ea. Era deja foarte ocupată, începea să primească premii importante. Până în perioada aceea, operele ei sunt despre satul bănăţean, cel din Niţchidorf. Ea a avut un complex, care s-a transformat în literatură. Fugea de sat, de patrie şi de tot ce era pentru ea strâmb şi o reţinea să se dezvolte. A scris ca un om aflat mereu pe fugă. Era ca un fugar. Dar cele mai importante opere ale ei erau tocmai aceste opere. A folosit hiperbola în a caracteriza viaţa de aici. A ajuns să fie apostrofată, nu se mai putea apropia de sat. Era înjurată şi scuipată de bătrâni în autobuzul cu care venea la Niţchidorf. Era o neînţelegere de tip cultural între ea şi comunitate. Neînţelegere venită şi pentru că bătrânii satului nici nu au citit ce scria ea, li s-a povestit doar sau au citit anumite recenzii”, a mai explicat Balthasar Waitz. 

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both

Casa în care a locuit Herta 
 

„În locul ei, aş fi făcut un pas spre oamenii simpli”

Astăzi, cei mai mulţi dintre bătrânii cu care Herta a intrat, de-a lungul anilor, în conflict nu mai trăiesc. Ceilalţi o privesc cu îngăduinţă şi permisivitate, ba chiar îi dau totală dreptate în ceea ce scria. Cu toate acestea, Herta Müller nu a mai revenit niciodată în Niţchidorful care o aşteaptă cu un titlu de „Cetăţean de Onoare”, acordat în 2011. „Eu, în locul ei, aş fi făcut un pas spre oamenii simpli. A fost ce-a fost. Baia şvăbească despre care scrie: în vană intrau mai întâi copiii, apoi părinţii iar la final bunicii, în aceaşi apă cu clăbuci de la săpun; nu mai e demult aşa”, a concluzionat Balthasar Witz. 

Mare sărbătoare şvăbească în comuna Niţchidorf FOTO Ştefan Both

Balthasar Waitz la şcoala în care a studiat alături de Herta
 

„Prima mea pozie a fost influenţată de Herta. Ea este cu un an mai mare ca mine. Noi, la 16-17 ani, ne certam pe motive literare, pe scriitori. Am fost împreună în cenaclul literar. După părerea mea, tot ce a scris ea despre satul bănăţean şi Niţchidorf conţine şi multe poveşti şi ficţiune. Dar, asta e literatura. Unii s-au supărat, dar mulţi nici nu au citit ce a scris ea. Herta Müller este extrem de talentată, ea se juca cu limba germană cum nu o făceau nici cei din Germania. Vă spune asta un filolog şi germanist absolvent la Bonn. A intrat lejer la Liceul „Nikolaus Lenau”, unde nu se intra greu. Eu, când am dat examen, pe 120 de locuri se băteau 486 de elevi. Vă spun sincer că există şanse ca Herta să revină în România. Şi sunt convins că o va face”, a afirmat Manfred Engelmann, actualmente preşedintele Clubului Oamenilor de Afaceri Germani din Arad.

Ce a rămas din casa scriitoarei 
 

Casa în care a crescut Herta Müller locuieşte acum Emilia Marta, directorul şcolii generale din Niţchidorf. S-a mutat acolo în 1987, la o lună de la plecarea în Germania a mamei Hertei. „Înainte, făceam naveta de la Buziaş. După ce a plecat mama Hertei Müller, mi-au dat locuinţa în chirie. În 1996, a venit Legea 112, prin care puteam să cumpăr propietatea. Aveam cea mai mare chirie din sat, pentru că eram singură şi casa era mare. În 1997, am plătit 30 la sută şi, pe 15 ani, aveam de plătit o rată. M-am achitat, însă mai devreme de termen, în 2001”, a declarat Emilia Marta.

Femeia povesteşte că mama Hertei nu a lăsat mai nimic în casă, iar apoi ea a făcut multe modificări în interiorul locuinţei. „Nu a mai rămas nimic, nici măcar o lustră, care să amintească de Herta. O singură teracotă mai este şi acuma. Cărţile le-a dat unei colege”, a mai povestit Emilia Marta.

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both

Emilia Marta este proprietara casei în care a stat Herta Müller
 

După decernarea premiului Nobel pentru Literatură pentru Herta Müller, Niţchidorful a fost luat cu asalt de jurnaliştii din numeroase ţări europene. Emilia Marta a primit mai multe oferte din partea unor asociaţii să le vândă casa, care urma să fie tranformată în „casă memorială”.

„Am primit multe oferte de la diferite asociaţii şi organizaţii din Germania, dar nu mi s-au părut foarte serioşi. Nu am de gând să vând casa. Eu am avut gijă de casă, nu cum au făcut cei care s-au venit şi s-au stabilit în comună. Toate casele aveau podele de lemn, dar ei le-au scos şi le-au pus la foc. Apoi tot ei au fost nemulţumiţi şi au cerut alte case. Au fost lucruri foarte urâte”, a mai spus directoarea de la şcoala din Niţchidorf.

Aşteaptată cu titlu de Cetăţean de onoare
 

La doi ani după ce Academia Nobel i-a acordat Hertei Müller distincţia cea mare pentru Literatură, Consiliul Local din Niţchidorf a votat ca scriitoarea să fie numită „Cetăţean de Onoare”. Primarul Ioan Maşcovescu o aşteaptă şi acum pe Herta  Müller pentru a-i înmâna documentul. 

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both

Diploma de onoare o aşteaptă pe scriitoare
 

„Puteam să trimitem documentul în Germania, dar am zis că acest eveniment trebuie să aibă loc aici, la nivel de comunitate. Unii spuneau că Herta a refuzat acest titlu. Nu este adevărat. Ea a refuzat doar ca şcoala să nu fie denumită după ea, aşa cum am propus. Şi are dreptate, a fost corect refuzul. Spunea că e o pesoană fizică, în viaţă, şi nu este normal ca şcoala să fie numită «Herta Müller». Sunt mai optimist ca niciodată. Cred că Herta Müller o să vină într-o zi la Niţchidorf. Şi acum a răspuns la invitaţie, printr-o scrisoare, în care mulţumeşte pentru invitaţie şi îşi cere scuze că nu poate participa”, a declarat Ioan Maşcovescu.
 

Primarul nu a renunţat la ideea de a face muzeu în casa în care a copilărit Herta. „Casa există, e locuită şi întreţinută cum trebuie de directoarea şcolii. Este o idee lansată la nivel înalt să se facă muzeu. Pot să spun că există o colaborare foarte bună cu cei din Germania, la nivel de ONG-uri, la nivel de primărie, şcoală, biserică şi localnici. Pentru cei care au plecat <acasă> înseamnă şi Niţchidorf. Sunt convins că şi pentru Herta, <acasă> este aici, chiar dacă nu o mărturiseşte”, a adăugat Maşcovescu.

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both

Ioan Maşcovescu se înţelege foarte bine cu foştii locuitori din Niţchidorf
 

Plăcuţe şi muzeul şcolii pentru scriitoarea de Nobel
 

Casa în care a locuit Herta Müller are o plcuţă pe care stă scris: „În această clădire s-a născut, în 17 august 1953, şi a copilărit scriitoarea Herta Müller (laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 2009)”. O plăcuţă asemănătoare a fosz montată şi pe zidul şcolii din localitate, cu mesajul: „În această şcoală a studiat scriitoarea Herta Müller (laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 2009) până în anul 1968”.
 

Şcoala păstrează şi astăzi numeroase amintiri legate de Herta. S-amenajat un muzeu al şcolii. Pot fi văzute în original certificatul de absolvire a şcolii generale din Niţchidorf, Registrul matricol în care se pot vedea mediile foarte bune ale elevei Herta Müller, o lucrare scrisă de Herta în timp ce era eleva clasei a VII-a B, fotografii vechi, dar şi cărţile scriitoarei.

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both


Rezultate de excepţie pentru Herta în timpul şcolii generale
 

Întoarcerea acasă a şvabvilor plecaţi din România
 

Numeroşi germani au venit, luni şi marţi, 3-4 august, la Niţchidorf, la aniversarea celor 230 de ani de la întemeierea satului. Localitatea a fost colonizată în urma unui act emis în 14 iulie 1785, la Viena, de Împăratul Iosif al II-lea. Primii colonişti, 194 de familii, au sosit din Lorena, Alsacia, Suebia, Luxemburg, Pădurea Neagră şi Silezia. Mai târziu au venit colonişti din Ungaria şi Boemia. Localitatea a primit numele Nitzkydorf  (Nitzkyfalva, în maghiară – n.r.) după Kristophor Nitzky, primul comite de Timiş.

„Sunt foarte mulţumită de cum a ieşit evenimentul. De un an de zile planificăm. Noi am avut un autobuz cu 56 de persoane, a mai venit un autobuz de la Ingolstadt (Germania) cu 35 persoane. Au venit mulţi şi cu maşini personale. Din păcate, Herta nu a venit. Eu ţin legătura cu ea, suntem de aceeaşi vârstă, am copilărit la Niţchidorf. Am vorbit cu ea la München şi pot să spun că am vorbit şvăbeşte. Ea a cerut un timp de gândire la invitaţia să vină la aniversare, dar apoi a spus că nu vine. Există şanse ca ea să revină la Niţchidorf. Sunt convinsă că se va întâmpla acest lucru”, a declarat Hella Gerber, preşedintele „Haimatului” niţchidorfienilor din Germania, cea care a organizat evenimentul de la Niţchidorf. 

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both


Şvabii pe străzile din Niţchidorf
 

„Lucrurile au început să se schimbe în bine în Niţchidorf. Cred că situaţia celor de acum e asemănătoare cu cea din 1785, când au trecut mulţi ani până să se formeze o comunitate. Nu a fost uşor nici atunci, nici după plecarea nemţilor şi stabilirea noilor colonişti. Din fericire, casa în care am stat noi a fost păstrată foarte bine, pentru că în ea s-au mutat români din satul vecin Blajova. Probleme au fost cu cei veniţi din afara Banatului”, a mai spus Hella Gerber.
 

Geremanii reveniţi la Niţchidorf au participat la slujbe atât în biserica ortodoxă din localitate, cât şi în cel romano-catolic, ţinut de preoţii veniţi de la Episcopia Timişoara. Mai mult, preotul ortodox Laurian Popa i-a întâmpinat pe oaspeţi în limba germană. La primăria din Niţchidorf a fost arborat, alături de tricolorul românesc şi steagul U.E., şi drapelul Germaniei. 

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both

Nemţii s-au rugat în biserica romano-catolică din localitate
 

Geremanii reveniţi la Niţchidorf au participat la slujbe atât în biserica ortodoxă din localitate, cât şi în cel romano-catolic, ţinut de preoţii veniţi de la Episcopia Timişoara. Mai mult, preotul ortodox Laurian Popa i-a întâmpinat pe oaspeţi vorbind în limba germană. La primăria din Niţchidorf a fost arborat, alături de tricolorul românesc şi steagul UE, şi drapelul Germaniei. 


Din nou „kirwei” pe străzile comunei


Nemţii au dezvelit şi o placă comemorativă pentru Sebastian Kreuter (născut la Niţchidorf în 1922, decedat la Timişoara în 2008), fost episcop al Timişoarei între 1990 şi 1999. Sunt amintiţi şi fratele episcopului, doctorul în teologie Sebastian Kreuter şi Franz Kreuter, doctor în filosofie. Un eveniment important a fost şi tradiţionalul „kirwei”, care înseamnă, pentru etnia germană, sărbătoarea anuală a hramului bisericii. Oamenii au dansat în straie şvăbeşti, iar de muzică s-a ocupat o formaţie venită tot din Germania.

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both

Hella Gerber, şefa "Heimatului" Niţchidorf
 

La eveniment a participat şi Hartmut Koschyk, secretar de stat al Guvernului Germaniei pe probleme de Imigrare şi minorităţi naţionale. „Această colaborare este un exemplu de viitor. Sunt lucruri care vor rămâne mereu în sufletul meu, în urma acestei vizite. Am rămas impresionat când s-au cântat imnurile celor două ţări şi s-au ridicat stegurile. A fost uimitor că, în biserică, preotul ne-a întâmpinat în limba germană. Mi-a plăcut căldura sufletească pe care am găsit-o în biserica romano-catolică. Prin aceşti oameni există o legătură puternică între Germania şi România, între locuitorii din Banat, între cele două etnii. Mulţumesc şi populaţiei române pentru primirea făcută, dar şi germanilor care şi-au sacrificat o parte din concediu să vină aici”, a declarat Hartmut Koschyk.

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both

Hella Gerber şi deputatul Hartmut Koschyk.
 

Scriitoarea de Nobel
 

Herta Müller s-a născut în 17 august 1953, la Niţchiodorf, localitate aflată la 35 de kilometri de Timişoara. După terminarea Liceului „Nikolaus Lenau” din Timişoara, a studiat Germanistica la Universitatea de Vest. În anii ‘70, este apropiată de „Aktionsgruppe Banat”, grupul intelectualilor etnici germani, care era supravegheat îndeaproape de Securitate. Intră şi ea în atenţia Securităţii. 

Sărbătoare la Niţchidorf FOTO Ştefan Both

Cărţile scrise de Herta Müller 


Emigrează în Germania în 1987, după ce autorităţie îi dau paşaportul „numai să plece”. La a treia nominalizare propusă de Guvernul german, după 1999 şi 2008, Herta Müller primeşte Nobelul pentru Literatură, în octombrie 2009, pentru „densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaţilor”.

Citiţi şi:
 

Saga unei familii de şvabi din Săcălaz: vânduţi de Ceauşescu, şi-au răscumpărat casa după 20 de ani, când fiica lor a venit să studieze în România

FOTO Fabuloasa poveste a şvabilor: „Primului îi era hărăzită moartea, celui de-al doilea munca, celui de-al treilea pâinea”


Mărturiile şvabilor vânduţi de Ceauşescu Germaniei. Cât era şpaga cerută de securişti şi ce a făcut fostul dictator cu miliardele de mărci

„Paşaport pentru Germania“, cum a vândut Ceauşescu ca la piaţă un sfert de milion de cetăţeni ai României
 

FOTO Germanii au readus la Timişoara o tradiţie seculară pe cale de dispariţie în România. Piaţa Libertăţii a fost ocupată de şvabii bănăţeni

FOTO Mare sărbătoare şvăbească la Săcălaz. 250 de ani de la colonizarea localităţii cu germani. "Tinerii nu ştiu româneşte dar sunt fascinaţi de Banat"

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite