Misterul morţii lui Corneliu Zelea Codreanu. Cum a sfârşit „căpitanul” Mişcării Legionare
0
În urmă cu 78 de ani, sfârşea, alături de alţi 13 ”camarazi”, ştrangulat pe un câmp, simbolul extremei drepte româneşti din perioada interbelică, Corneliu Zelea Codreanu. Misterul asasinării sale a fost dezbătut de numeroşi istorici. Totodată, de moartea sa au fost consideraţi responsabili, de-a lungul timpului, personalităţi precum Carol al II lea, Elena Lupescu, Armand Călinescu şi chiar Nicolae Iorga.
În Perioada Interbelică, extrema dreaptă românească câştiga teren. Tinerii studenţi, în special din Moldova, propuneau un model nou social şi, mai apoi, politic, de factură ultra naţionalistă. Ideologia anti-semită, ultra naţionalistă şi mesianică din România Interbelică s-a concretizat prin înfiinţarea, la 24 iunie 1927, a ”Legiunii Arhanghelului Mihail”. Din acest moment, Mişcarea Legionară exista cu adevărat în România.
Propovăduia un model ultra-naţionalist, mistic, de factură ortodoxă, bazat pe ”renaştere naţională”, pe antisemitism şi făurirea ”omului nou”, care obligatoriu trebuia să fie român şi ortodox. Străinii erau priviţi cu scepticism, iar evreii erau consideraţi un fel de ”piază-rea” a întregii naţiuni. Mişcarea Legionară a rămas cunoscută pentru taberele de muncă voluntară, dar şi pentru asasinatele sale. În jurul Mişcării Legionare se ţesea o mitologie haiducească, în care ortodoxismul juca un rol fundamental.
„Acest tip de rebeli primitivi numiţi haiduci în România şi într-o mare parte a zonei balcanice au ocupat, timp de multe decenii, un loc principal în tradiţiile orale ţărăneşti ale românilor şi chiar în literatura modernă a ţării. Imaginea disperatului, care-şi încarcă arma în singurătate pentru ”a spăla cu sânge”, o pretinsă nedreptate, înfruntând chiar pe boier sau poliţia, coincide cu ideea despre ceea ce era pentru ţăranii români, după mulţi ani de dominaţie străină, adevărata, justiţie”, preciza Francisco Veiga în lucrarea sa ”Istoria Gărzii de Fier 1919-1941 - Mistica ultranaţionalismului”. Liderul incontestabil al Mişcării Legionare în Perioada Interbelică a fost Corneliu Zelea Codreanu, un absolvent al facultăţii de Drept din Iaşi, originar dinHuşi.
Devine cunoscut după ce l-a împuşcat pe prefectul Poliţiei, Manciu, în apropierea Tribunalului din Iaşi, unde era judecat alături de alţi tineri cu vederi legionare. Întâmplarea, dar şi detenţia, mai apoi procesul în care este achitat, dar şi figura şi discursul său carismatic îl transformă pe Corneliu Zelea Codreanu într-un un simbol, dar şi un lider efectiv al legionarilor, adulat de ”camarazi” şi asemănat în repetate rânduri cu profeţii din Biblie. Cert este că Zelea Codreanu a căpătat o influenţă şi o notorietate alături de Mişcarea Legionară la care puţini oameni politici ai vremii s-a fi aşteptat.
La alegerile din 20 decembrie 1937, reuşeşte, prin intermediul organului politic al mişcării ”Totul pentru Ţară”, să obnţină 15,81% dintre voturi, fiind al treilea partid ca număr de votanţi în Regatul României, legionarii beneficiind de nu mai puţin de 66 de mandate. Codreanu era pe val.Culmea, la un an distanţă, la 30 noiembrie 1938, ”căpitanul”, aşa cum i se spunea, zăcea mort, ştrangulat pe un câmp din apropierea Bucureştiului. Moartea sa a stârnit numeroase controverse dar ascunde şi multe secrete.
Ştrangulat alături de 13 camarazi
Corneliu Zelea Codreanu a murit pe 30 noiembrie 1938. Liderul legionar a fost condamnat, în luna mai 1938, la 10 ani de muncă silnică, pentru trădare. În noiembrie, Codreanu, alături de alţi 13 legionari, era transportat cu o dubă a Jandarmeriei de la Râmnicu Sărat la Bucureşti. În dreptul localităţii ilfovene Tâncăbeşti, legionarii au fost coborâţi sub pretextul unei pauze. Pe câmp au fost ştrangulaţi de jandarmi şi apoi împuşcaţi pentru a invoca motivul unei încercări de evadare. Au fost aruncaţi într-o groapă comună la Jilava şi au fost arşi cu vitriol. În aceeaşi noapte, au fost împuşcaţi legionari şi la Cluj, şi Bucureşti, de exemplu locotenentul Nicolae Dumitrescu şi profesorul Vlad Cristescu. Alţi şase legionari mureau în duba Poliţiei Capitalei. Cine a ordonat asasinatele şi de ce era un mister pentru mulţi dintre contemporanii lui Codreanu, dar şi o provocare pentru istoricii de după 1990, când a putut fi reluată cercetare Mişcării Legionare. Unii specialişti au ajuns însă la o serie de concluzii.
Ucis de succesul său
O parte a specialiştilor, dar şi a celor care au cercetat arhivele în privinţa morţii lui Corneliu Zelea Codreanu arată că, de fapt, succesul şi faima extraordinară a liderului legionar l-au condamnat la moarte. Rezultatul extraordinar al alegerilor, numărul tot mai mare de membri ai Mişcării Legionare, dar mai ales iconizarea lui Codreanu ar fi înfiorat Casa Regală, dar şi o parte a membrilor Guvernului şi a clasei politice de la sfârşitul anilor '30. La toate acestea se adăugau şi simpatiile lui Codreanu faţă de Germania, o putere care dădea deja fiori, politicienilor români filo-franco-englezi.
”Dacă orientarea franco-engleza urmărită fidel de toate partidele aduse la guvernare şi de factorii de decizie de la Palat părea depăşită de resurecţia germană manifestată în cadrul relaţiilor internaţionale europene de la jumătatea deceniului IV, reorientarea spre Berlin şi Roma era indicată ca variantă paratrăsnet împotriva pretenţiilor teritoriale ungare, bulgare, şi sovietice de către tot mai mulţi oameni politici ai vremii printre care enumerăm pe G.H. Brătianu,Octavian Goga şi nu în ultimul rând Corneliu Codreanu. Dar poate că această opţiune de politică externă cât şi succesul electoral din decembrie 1937 au grăbit lichidarea politică şi chiar fizică a Mişcării Legionare şi a liderului său”, preciza Corneliu Ciucanu în „Dreapta politica romaneasca. Politica si ideologie: 1919-1941”.
Pentru istoricul Radu Dan Vlad, fost cercetător la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga”, motivele înlăturării lui Codreanu sunt aceleaşi. Din punctul de vedere al lui Radu Dan Vlad, au urmat o serie de înscenări, sub forma unor procese, pentru înlăturarea liderului Mişcării Legionare.
”Se poate afirma că adevăratul motiv al acestor înscenări l-a constituit succesul eclatant al partidului ”Totul pentru Ţară” la alegerile din decembrie 1937: 478.368 voturi(15.58%), faţă de 1.103.353(35.92%) obţinute de Partidul Naţional Liberal şi 626.612(20.40%) de Partidul Naţional Ţărănesc. Propulsată astfel cea de-a treia forţă politică a ţării, Mişcarea Legionară, legionarii i-au înspăimântat atât pe regele Carol al II lea şi camarila sa condusă de Elena Lupescu şi Armand Călinescu”, scria Radu Dan Vlad în „Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938).
Autorităţile, dar mai ales apropiaţii Casei Regale erau îngrijoraţi de faima sporită a lui Codreanu, dar şi de posibilitatea ca acesta să-şi dorească să fie mai mult decât un simplu parlamentar. După arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, în 1938, Armand Călinescu, în aceea perioadă ministru de Interne, spune îngrijorat, aflând de o serie de presiuni din zona germană pentru rejudecarea procesului lui Codreanu, că „Asta înseamnă că va trebuie să rejudecăm procesul lui Codreanu să-l punem în libertate şi cu popularitatea lui, în două, trei luni ajuge la guvernare”, spune Călinescu. Influenţa lui Codreanu, dar şi efectele pe care le producea sunt elocvente. În acele momente, spun istorici precum Gheorghe Buzatu sau Radu Dan Vlad, s-a decis asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu şi a colaboratorilor săi apropiaţi.
Cine se face vinovat de asasinarea lui Codreanu
Documentele vremii şi o serie de specialiştii arată că cei care au comandat asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu sunt Regele Carol al II lea, Armand Călinescu folosindu-se în special de prefectul Poliţiei Capitalei, Gavril Marinescu. Despre Gavril Marinescu se spune că avea din partea Guvernului „fonduri special destinate” pentru inflitrarea oamenilor Siguranţei în cuiburi legionare dar şi pentru diferite diversiuni. Doctorul Şerban Milcoveanu spunea că ”în tabăra puterii de stat, Armand Călinescu, Victor Iamandi, Gavrilă Marinescu, Mihail Moruzov şi Niky Ştefănescu concepeau progresia în trei etape”, adică descotorosirea de legionari în primul rând prin arestări, apoi eliminarea lui Codreanu şi, în cele din urmă, uciderea restului legionarilor.
Prima etapă a fost pusă în aplicare prin participarea involuntară, iar pentru alţii voluntară a marelui istoric Nicolae Iorga în aceea perioadă consilier regal, al lui Carol al II lea. Mai precis Iorga a criticat iniţiativa legionară de a deschide magazine şi pieţe legionare. Codreanu i-a trimis o scrisoare în care îi transmitea lui Nicolae Iorga că ” Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte. Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.)”, se arată într-un fragment din lunga scrisoare trimisă de liderul legionar, istoricului. Jignit, Iorga îl dă în judecată pe Codreanu.
Acesta este momentul în care soarta liderului legionar a fost pecetluită. Au urmat două procese, în ambele implicându-se Armand Călinescu şi aranjând în cele din urmă o condamnare de 10 ani de muncă silnică pentru liderul legionar. „Primul, pentru „ultraj”, intentat la sugestia lui Armand Călinescu de Nicolae Iorga, în aprilie 1938, iar cel de-al doilea pentru „trădare, al ordinul aceluiaşi sanguinar Ministru de Interne (care, depăşindu-şi atribuţiile, a redactat personal actul de punere sub acuzare şi în plus, a stabilit personal pedepsele- 6 luni închisoare corecţională şi respectiv 10 ani de muncă silnică), în mai acelaşi an”, scria Radu Dan Vlad, în ” Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)”. Odată îndeplinită prima etapă, cea a obţinerii detenţiei pentru liderul legionar, a urmat etapa a doua, asasinarea lui Codreanu.
Explicită este nota din memoriile lui Armand Călinescu, din 28 noiembrie 1938, adică cu două zile înainte de asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Armand Călinescu scria. „Gavrilă la mine: Codreanu şi Maniu. Eu: numai Codreanu, Maniu - nu”. Cu alte cuvinte, prefectul Poliţiei îi propusese inclusiv asasinarea lui Maniu, însă Călinescu l-a corectat şi a precizat că în vederile sale ar trebuie să intre doar Codreanu. Imediat a venit şi ordinul de asasinare, însă numai cu girul lui Carol al II lea.
”La 28 noiembrie, Carol s-a reîntors în ţară. În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Călinescu şi cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci şi patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29-30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeştilor de către călăii regelui”, arăta M Sturdza în „România şi sfârşitul Europei. Amintiri”, citat şi de historia.ro
Vă mai recomandăm:
Dezbatere „Historia“ la Adevărul Live: Antonescu la Hitler. Misterele rebeliunii legionare
Se încarcă comentariile...
