Marile enigme ale râurilor din România: apele care au ascuns comori fabuloase şi vestigii ale unor civilizaţii legendare

Marile râuri ale României au fost locurile unor descoperiri ştiinţifice fascinante, dar au păstrat încă o mulţime de mistere.

România se poate mândri cu o reţea hidrografică bogată, iar marile râuri ale ţării au stârnit de-a lungul timpului numeroase legende şi curiozităţi. Iată câteva dintre misterele marilor ape:

Dunărea - râul amazoanelor
Dunărea se numără printre cele mai menţionate râuri din Antichitate, iar una dintre legendele vechi ale sale aminteşte existenţa amazoanelor, un trib al femeilor războinice care au trăit pe ţărmul de nord al Mării Negre şi la gurile de vărsare ale Dunării, potrivit unor autori eleni. „Zeul Apolo se îndreaptă spre Xanthos, ducându-se la amazoanele cele dibace la călărie şi spre Istru (n.r. numele dat de grecii anitci fluviului). Artemis era numită Istriana, fie după Istru, în jurul căruia locuiesc amazoanele, care o cinstesc mult pe zeiţă, fie după tribul scitic al taurilor, care locuiesc în preajma Istrului şi care, de asemnea, o cinstesc pe Artemis“, relata autorul antic Pindar, în secolul V î. Hr.

Oltul - râul de aur
Râul Olt a fost în timpuri vechi graniţă dintre ţinuturile Olteniei şi ale Munteniei. Unii savanţi au încercat au explicat denumirea sa, menţionând că numele său antic, Alutus, provenea de la aur. „La sciţi aurul chemându-se alt, acelaşi termen pentru acelaşi lucru cată să fi avut şi agatîrşii. Iacă de unde provine anticul nume anteroman şi antedacic al porţiunii superioare a Oltului: Alutus. Oltul fiind auros mai cu seamă în partea-i de sus, pe unde cară cu profuziune darurile metalice ale Carpaţilor, epitetul de „râu de aur“ nu i se putea impune decât numai acolo de către agatârşi”, afirma Bogdan Petriceicu Haşdeu, în volumul Etymologicum Magnum Romaniae.

Siretul - râul sfânt
Râul Siret scaldă ţinuturile Moldovei şi se varsă în Dunăre, iar de-a lungul timpului apele sale au fost sursă de inspiraţie pentru numeroşi cărturari. „E un râu lat şi adânc, însă, fiind înconjurat din toate părţile de păduri şi munţi, iar pe alocuri împiedicat de vaduri, până acum nu s-a putut deschide pretutindeni o cale pentru corăbii“, îl descria Dimitrie Cantemir. Numele său păstrează un mister. În Antichitate, i s-a dat numele Hierasus, care în limba greacă însemna sfânt. Sub această denumire apare în Geographia lui Ptolemeu.

Mureşul - bulevardul celor mai vechi popoare din Europa
Valea râului Mureş poartă urmele unora dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa. Istoricii au numit-o un bulevard al preistoriei. În anul 2011, în urma ercetărilor din zona localităţii Turdaş, pe malurile Mureşului, arheologii confirmau existenţa în urmă cu peste şase milenii, a unei aşezări întinse pe aproape 100 de hectare, cu fortificaţii din lemn întinse pe şase – şapte kilometri, cu palisade, care înconjurau zona în care se aflau numeroasele bordeie din lut - un adevărat oraş al Epocii de piatră. Pe aceeaşi vale a Mureşului, nu departe de Turdaş, au fost descoperite primele dovezi arheologice ale folosirii scrierii în Europa. Este vorba de cele trei tăbliţe de lut scoase la iveală în 1961 în situl de la Tărtăria (judeţul Alba), artefacte care datează de peste 5.000 de ani şi au fost considerate de unii arheologi cele mai vechi artefacte purtătoare de scris din Europa.

Vânătorii de mamuţi de pe malurile Prutului
De şase decenii localitatea Ripiceni de pe malul Prutului a stârnit interesul lumii pentru descoperirile arheologice din zonă. Aici ar fi existat cea mai mare tabără de vânători de mamuţi scoasă la iveală de arheologi în estul Europei. Pe malurile Prutului a fost descoperit un adevărat cimitir al mamuţilor. La RIpiceni, zeci de fildeşi uriaşi, sute de oase şi măsele de mamut, erau împrăştiate pe o întidenre de câteva sute de metri. Şi în ultimii ani au avut loc descoperiri întâmplătoare de rămăşiţe de mamuţi.

Comoara din râul Strei
Cea mai fascinantă legendă a râului Strei provine din vremea războaielor daco-romane şi a fost confirmată secole mai târziu, de cărturari. Înainte ca Dacia să fie cucerită de romani, Decebal ar fi ascuns o parte a comorilor sale în albia râului Sargeţia, identificat cu Streiul, care curgea în apropierea capitalei Sarmizegetusa Regia, potrivit istoricului latin Dio Cassius. Traian ar fi descoperit o parte din comori, după ce Biciclis, un get care ar fi ştiut locul ascunzătorilor, a fost luat prizonier şi ar fi dat în vileag povestea. În secolul al XVI-lea, o comoară extrem de valoroasă a fost descoperită de localnici, în râul Strei. „Mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat”, relata istoricul Gheorghe Şincai, în Hronica Românilor.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Sarmizegetusa colonelului Constantin Zagoriţ. Povestea ipotezei controversate despre locul capitalei dacilor

Constantin Zagoriţ, un militar pasionat de istorie, a stârnit numeroase controverse după ce a susţinut în lucrările sale că a localizat Sarmizegetusa, capitala dacilor, în ţinutul Haţegului. Ipotezele sale au fost contrazise de arheologii şi istoricii vremii.

Fabuloasa comoară a regelui Decebal, ascunsă în apele Sargeţiei. Cât adevăr este în povestea descoperirii ei

Comorile ascunse de regele Decebal, înainte ca romanii să fi pus stăpânire peste cetăţile sale, au stârnit fascinaţia istoricilor. Cele mai importante relatări despre desoperirile întâmplătoare ale aurului dacilor provin din urmă cu aproape cinci secole. Se spune că atunci un tezaur impresionant de monede şi piese antice din aur a fost găsit de câţiva pescari, în albia râului Strei.

Istoria fabuloasă a românilor, relatată de „The Times” în 1867: „Sunt convinşi pe deplin că ei sunt descendenţii puri ai vechilor stăpâni ai lumii!”

În 30 noiembrie 1867, celebrul ziar „The Times” publica un reportaj despre istoria din ultimele două milenii a românilor. Articolul apărea sub semnătura corespondentului din Austria al ”The Times” şi relata despre marile idealuri ale românilor, cel de a fi consideraţi descendenţi puri ai dacilor şi romanilor şi cel de unire a vechilor teritorii stăpânite de daci.