„Peregrinii“, afacerea strict secretă a Securităţii. Cum se îmbogăţeau tovarăşii de pe urma emigrării românilor
0
Amănunte terifiante despre negoţul cu români au fost făcute publice de cercetători în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), după desecretizarea unor dosare. Nu doar etnicii germani şi evrei au fost vânduţi de comunişti, ci şi românii get-beget îşi plăteau libertatea cu bani sau bunuri.
„Mânat de setea pentru valută forte, Ceauşescu, secondat de Ion Stănescu (şeful Securităţii), a ordonat D.G.I.E. în 1970 să lanseze misiunea Peregrinii, o altă operaţiune de extorcare legată de emigranţi. Afacerea era coordonată de generalul Eugen Luchian - angajat în Biroul pentru Securitate şi Probleme Militare al Consiliului de Miniştri, UM 0920 şi Direcţia pentru paşapoarte şi evidenţa străinilor şi controlul frontierei din Ministerul de Interne“, scrie Radu Ioanid în volumul „Securitatea şi vânzarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel“.
Cheia afacerii a fost generalul Gheorghe Marcu, fost şef de divizie al D.G.I.E.-D.I.E. Cu ocazia audierii sale după fuga lui Ion Mihai Pacepa în Occident, ofiţerul dezvăluie şi cum se îmbogăţeau oamenii Securităţii de pe urma afacerii. Astfel, în declaraţiile date de generalul Marcu Gheorghe la 22 august 1978 aflăm că „Alexandru Drăghici şi tov. Negrea aprobau listele întocmite de Direcţia de paşapoarte şi stabileau cine să plece şi cine nu“.
Aici vorbeşte despre acţiunea Peregrinii, activată între anii 1970-1973. „În context pot raporta o anume problemă: în perioada 1973-1975 o serie de ofiţeri şi-au cumpărat case de la cei care au emigrat – 11. S-a făcut o anchetă care n-a fost dusă până la capăt. Şeful comisiei a fost Pacepa“.
Există totuşi unele coincidenţe curioase: unele cazuri de plecări în străinătate au fost respinse de comisie de cinci-şase ori şi apoi aprobate. Unele contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate chiar în ziua în care cetăţeanul a primit paşaportul, alte cazuri atestă că între perioada dării aprobării de comisie şi data primirii paşaportului a trecut maximum o săptămână“. Declaraţia sa, dar şi a altor ofiţeri au fost publicate în volumul CNSAS „Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii 1978 – 1980“, documentele fiind selectate de Liviu Ţăranu.
Cum funcţiona sistemul?
Radu Ioanid descrie şi mecanismul vânzării românilor în volumul „Securitatea şi vânzarea evreilor. Istoria cordurilor secrete dintre România şi Israel“. Românii îşi plăteau libertatea cu bani, apartamente autoturisme sau orice alt bun de valoare. De multe ori, acestea rămâneau în proprietatea securiştilor.
Din declaraţia dată de gen-mr. Eugen Luchian la 9 septembrie 1978, aflăm că „De soluţionarea unor cazuri de plecare definitivă din ţară, în paralel cu acţiunea Peregrini s-a ocupat şi gen. mr. Marcu Gheorghe. Astfel, din tabelele, notele şi repertoarele cuprinse în dosarul intitulat «Persoane care prezintă interes operativ pentru UM 0920» se constată că acestea datează din perioada 1970 – 1975 (cu aproximaţie). Rezultă că, odată cu iniţierea acţiunii Peregrinii nu au fost sistate sau interzise şi alte acţiuni de asemenea natură“, notează cel care îl incriminează pe Gheorghe Marcu.
Apoi, dezvăluie faptul că, din ordinul lui Ion Stănescu şi Nicolae Doicaru, aparatul comisiei avea numai sarcina să urmărească prezentarea în comisie a cazurilor care intrau în preocupările gen.mr. Marcu Gheorghe. „După fiecare şedinţă de comisie venea un ofiţer de la sectorul condus de gen. mr. Marcu care îşi nota cazurile aprobate şi le radia pe acestea din liste. Începând cu anul 1975 nu am mai primit liste de la Marcu Gheorghe, însă am continuat să primim de la UM 0920 telegrame prin care se propunea soluţionarea unor cazuri de plecare definitivă din ţară sau autorizări de căsătorii, ca fiind intervenţii ale unor personalităţi străine sau ale unor misiuni diplomatice ale R.S.R. Cred că în aceste telegrame grupurile operative ale UM 0920 introduceau şi cazuri pentru care se încasa valută“.
După obţinerea acestei aprobări, continuă el, sumele – ţinute în plicuri separate de gen.mr. Luchian Eugen în casa de fier – erau predate, pe bază de chitanţe, tov.col. Caţer Costică, şeful Serviciului financiar care, la rândul său, le depunea venit la stat.
Pentru rezolvarea cazurilor la comisie, atât pe cele din acţiunea Peregrinii, cât şi pe cele pe linia V2 (Divizia Spionaj Politico-Economic pentru America şi restul lumii), la seturi se punea un bileţel, la o parte din membrii comisie (preşedinte, secretarul comisiei, Marcu Gheorghe, Bolânu Gheorghe) în care se specifica Acţiunea «P» sau «V2» şi suma.
Ofiţer căpătuit cu casetofoane şi un cupon de material
Mai multe mărturii vin să sprijine acuzaţiile potrivit cărora ofiţerii din structura care se ocupa cu afacerea Peregrinii se îmbogăţeau pe seama românilor care emigrau. Astfel, aflăm de la sursa Nina (Nicolescu Lucia) folosită în acţiunea Pereginii, că „maiorul Cartis Gheorghe a primit un casetofon Philips pe care l-a ţinut la serviciu fără să-l fi predat conform normativelor în vigoare“. Tot maiorul Cartis Gheorghe, în anul 1971 „s-a mutat în locuinţa numitului Rădulescu Erban, fost director la Întreprinderea Zarea Bucureşti, de la care a primit mobilier, pentru care pretinde că a plătit suma de 2.000 de lei. În anul 1973, lui Rădulescu Erban i s-a aprobat plecarea definitivă în SUA“.
Ancheta derulată ulterior arată că ofiţerul a primit mai multe bunuri de la Erban şi de la fiica sa, cerându-se trecerea lui în rezervă cu gradul de soldat, „deoarece a încălcat regulile de muncă, folosind în interes personal posibilităţile oferite de funcţia sa în cadrul acţiunii Peregrinii, pentru realizarea unor interese personale, în scop de căpătuială“. Printre bunurile cu care s-a căpătuit se enumerau două casetofoane şi un cupon de stofă, ce urmau să fie predate compartimentului de protocol al unităţii.
Cum s-a sfârşit afacerea Peregrinii
Planul Securităţii de a aduce valută şi de a se îmbogăţi pe spinarea celor care voiau să emigreze a căzut după ce opinia publică internaţională a început să discute despre faptul că România face «vânzări de oameni».
Operaţiunea era strict secretă. Acţiunea se desfăşura în deplină conspirativitate, ca fiind cunoscută numai de ofiţeri de cadrele de la Serviciul paşapoarte de pe lângă Consiliul de Miniştri şi cei de la Sectorul «LC» - sectorul valutar“.
Vă mai recomandăm:
Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
