FOTO Autorităţile din Vâlcea fac un singur teatru, prin asocierea a două instituţii culturale

În Râmnicu Vâlcea funcţionează în acest moment două instituţii teatrale, unul în subordinea Primăriei, iar altul în subordinea Consiliului Judeţean. Publicul celor două este destul de diferit, ca şi genul de spectacole şi temele pe care acestea le abordează. De ani de zile, autorităţile doresc unificarea celor două teatre. Iar acum s-a găsit şi soluţia prin care se poate realiza acest lucru, deşi nu este pe placul unora dintre cei implicaţi.

De ani de zile se discută despre fuziunea celor două instituţii, motivându-se această decizie prin faptul că ar însemna spaţiu suficient pentru toată lumea, costuri reduse şi un teatru mai bun, chiar dacă ambele teatre sunt competitive pe sectorul de activitate ales.

Nici una dintre instituţiile în subordinea cărora funcţionează nu a vrut până acum să-şi asume responsabilitatea acestui proiect şi nici măcar reprezentanţii teatrelor nu au fost încântaţi de idee.

În fapt, problema a plecat de la unul dintre teatre, care nu are un spaţiu suficient pentru desfăşurarea activităţii, iar în ultimii ani a fost zguduit de mai multe scandaluri legate de administrarea şi gestionarea banilor. Este vorba despre Teatrul Ariel, aflat în subordinea Primăriei Râmnicu Vâlcea unde s-a tot schimbat conducerea în ultimii ani.

Unul dintre cei care s-a opus vehement acestei idei este fostul manager al Teatrului „Anton Pann”, Adrian Roman, care a explicat în mai multe rânduri că o fuziune nu ar fi sănătoasă pentru nici una dintre instituţii, fiindcă fiecare şi-a dezvoltat propria personalitate artistică şi are propriul public: „Nu mi se pare normal să se unească. În lumea artistică şi în alte domenii este greu de crezut că, dacă uneşti două entităţi, rezultă ceva mai bun. Merg pe anumite căi, au fiecare propria personalitate. Nu văd nici practic cum se va face această unire, fără a distruge ceva din ce s-a construit până acum. Demersul nostru a fost de a fi un teatru european, dar nu la nivel declarativ, cu spectacole care se jucau, de pildă, într-o seară la Râmnicu Vâlcea, la Anton Pann, în aceeaşi seară, să se fi jucat la Londra, la Apollo. Linia noastră principală - aceea de a ataca texte foarte bune, foarte recente, probleme mai puţin explorate, mai dure, mai tabu din lumea noastră. Acolo este locul unde am atacat şi am deschis publicului spectator opţiunea de a vedea şi de a judeca situaţii în care este pusă societatea şi omul de azi”, explica la vremea respectivă regizorul, făcând o comparaţie cu ideea unirii ipotetice a teatrelor Bulandra şi Nottara.

Opoziţia sa a fost adevăratul motiv pentru care s-a dorit şi reuşit înlăturarea sa, după mai bine de un deceniu la cârma Teatrului Anton Pann, în ciuda susţinerii puternice pe care a avut-o chiar din partea lumii teatrale din România. Susţinere care a plecat de la modul profesionist în care a gestionat nu doar activitatea teatrală, ci şi pe cea managerială. „Domnul Adrian Roman este printre rarissimii directori de teatru, pe care i-am regăsit în publicul de la Gala Hop sau de la Festivalul Galactoria al studenţilor clujeni. Tenacitatea, profesionalismul şi calităţile sale manageriale au reuşit să ducă Teatrul Anton Pann în rândul elitelor teatrale româneşti”, declara în urmă cu câţiva ani, în revista Yorick, renumitul regizor Miklos Bacs.

Teatrul Anton Pann s-a născut, ca instituţie profesionistă, în 1990, fiind continuatorul unei îndelungate tradiţii teatrale locale, veche de peste 100 de ani. În ultimii ani a fost prezent la mai multe evenimente marcante precum: Gala Premiilor UNITER, Festivalul Naţional de Teatru, Festivalul Internaţional de Film - TIFF de la Cluj, precum şi la alte festivaluri nationale şi internaţionale, deşi de cele mai multe ori a avut un buget sub limita altor instituţii nu la fel de performante „unul din cele mai mici bugete ale vreunui teatru din România”. 

Anul acesta, Anton Pann a câştigat alături de alte instituţii teatrale din ţară un proiect artistic major, la nivel naţional, dedicat Anului Centenar 1918 - 2018, obţinând finanţare din partea Comitetului Interministerial pentru Centenar. Este vorba despre o co-producţie teatrală realizată de Teatrul Anton Pann Râmnicu Vâlcea împreună cu Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, Teatrul Tineretului Piatra Neamţ şi Teatrul de Vest din Reşiţa.

Din această lună vor avea loc premiere şi câte două reprezentaţii în cele patru oraşe, respectiv Arad, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea şi Reşiţa, iar în decembrie vor avea loc trei spectacole de gală la Teatrul Bulandra din Bucureşti.

Proiectul este astfel gândit încât să ofere continuitate şi în anul 2019 prin includerea sa în portofoliul cultural asociat Preşedinţiei României a Consiliului Uniunii Europene, precum şi unor turnee internaţionale organizate prin Institutul Cultural Român.

Tot anul acesta, Teatrul Municipal Ariel a organizat a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional „Ariel Inter Fest”. Sediul instituţiei este într-o clădire complet renovată amplasată în inima Parcului Zăvoi. Actorii săi pot fi întâlniţi şi pe stradă, în spectacole de animaţie ocazionate de diferite manifestări publice, spre exemplu, în centrul oraşului, mai ales de când s-a amplasat o scenă dedicată în principal activităţilor culturale. Ca şi Anton Pann, Ariel este o prezenţă obişnuită în cadrul festivalurilor interne şi internaţionale.  

Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău susţine că asocierea este cea mai bună soluţie „pentru că Râmnicu Vâlcea nu-şi permite două teatre”, dând exemplu oraşe mari, precum Timişoara sau Cluj, care au un singur teatru de stat. Există însă şi oraşe în care sunt mult mai multe teatre.

„Am purtat o discuţie cu Consiliul Judeţean legată de cele două teatre. Să nu creadă cineva că am abandonat această idee. La conducerea Anton Pann este o perioadă de interimat (după plecarea directorului Roman - n.r.). Vrem să asociem aceste două teatre pentru că transferul de la o unitate administrativă la cealaltă este un proces mai greoi, mai complicat. Făcând o asociere şi schimbându-i denumirea, cel mai probabil, putem fructifica spaţiile pe care le are Teatrul „Anton Pann”. Nu mi se pare firesc ca în momentul de faţă Teatrul Ariel să plătească chirie la Casa de Cultură a Sindicatelor ca să-şi facă repetiţiile, să-şi desfăşoare activitatea într-un spaţiu foarte mic, la Cinematograful Ostroveni (deşi când a fost reabilitat una dintre destinaţiile pe care urma să le aibă era şi de sală de teatru - n.r.) căci nu intră foarte mulţi spectatori, iar sediul îl au în Parcul Zăvoi. În schimb, această clădire importantă care este a Consiliului Judeţean, făcută pe milioane grele, în centrul oraşului, nu este folosită la maxim, de către Anton Pann. Acolo sunt două săli de spectacol. Am găsit înţelegere la Consiliul Judeţean şi vom face acest lucru, pentru ca spaţiul existent să fie fructificat la maxim, iar bugetul să fie mai mare. Consiliu Judeţean este de acord”, a mai spus edilul Mircia Gutău.

Un alt motiv pentru care se doreşte unificarea lui Ariel cu Anton Pann este că la cel dintâi sunt 44 de persoane angajate, dintre care doar 18 sunt actori, restul fiind personal auxiliar, iar bugetul anual este în jur de 3 milioane lei. Teatrul Ariel a luat naştere după ce o parte a unei trupe de la Anton Pann s-a desprins de aceasta în urmă cu două decenii. Conducerea Primăriei Râmnicului de la acel moment a luat decizia de a înfiinţa propriul teatru, iar Teatrul Anton Pann a trecut din subordinea Consiliului Judeţean Vâlcea. 

În urmă cu un an, edilul Râmnicului susţinea că banii economisiţi prin unirea celor două instituţii se vor îndrepta spre căminul de bătrâni din subordinea Primăriei.

Asocierea este însă un proces de durată, pentru că trebuie demaraţi anumiţi paşi juridici, consultat Ministerul Culturii. Gutău a mai explicat că la nivelul Asociaţiei Oraşelor din România s-a discutat ca Ministerul Culturii să preia sarcina de a plăti personalul din teatrele şi filarmonicile de stat din România, dar încă nu s-a concretizat această idee, iar administraţiile publice să asigure spaţiul, întreţinerea şi dotarea necesară.

Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Constantin Rădulescu consideră şi el că ideea unificării celor două teatre este oportună, pentru că în acest fel s-ar termina cu „snobismul care a durat mai bine de 10 ani”, pe care l-a mai catalogat şi drept „o fiţă de provincie”, raportat la faptul că „Râmnicu Vâlcea nu este o emulaţie de cultură, de multe ori snobismul şi ipocrizia culturală este mai vizibilă şi mai proeminentă în acest oraş”.

→

Imaginea 1/7: Vâlcea