Mesajul unei bunicuţe de 100 de ani, la Centenar: „România a fost frumoasă şi bogată, dar au distrus-o conducătorii“

Profira Baciu

În satul din Vaslui unde Regele Carol al II-lea a trăit tumultoasa poveste de dragoste cu Zizi Lambrino, Butucărie (Zăpodeni), trăieşte o adevărată legendă vie.

Născută în anul Marii Uniri, Profira Baciu, din satul Butucărie, comuna vasluiană Zăpodeni, păstrează vii în memorie amintirile legate de perioada regalităţii, traumele războiului, dar mai ales durerea pierderii, rând pe rând, a celor dragi.
Bunicuţa de 100 de ani trăieşte într-o căsuţă modestă şi, în ciuda vârstei înaintate, continuă să-şi îngrijească singură gospodăria. 

”Pe bunica Profira, toată ziua o vezi cu sapa în mână, nu stă locului o clipă. Probabil acesta este şi secretul longevităţii sale”, sunt convinşi vecinii femeii.

La cei 100 de ani nu a fost internată niciodată în spital şi nici nu a făcut vreo injecţie. Pe lângă sănătatea de fier, bunicuţa păstrează şi o memorie excepţională.

Amintiri despre anul Marii Uniri

Despre anul Marii Uniri ţine minte poveştile bunicilor care au plecat, alături de alţi localnici, pe jos sau în care trase de boi spre Alba Iulia. După un drum ce a durat aproape o lună, ţăranii din Butucărie s-au întors în sat cu tălpile crăpate de la atâta drum, dar fericiţi că au participat la înfăptuirea României Mari.

“Mama a rămas vădană cu şapte copii. Eu eram cea mai mare şi, după ce am mai crescut, am ţinut gospodăria. A fost greu pentru noi, dar îmi amintesc poveştile oamenilor care s-au îmbrăcat cu hainele cele mai bune şi au plecat, cu boii, la Alba Iulia. Nu erau atunci maşini şi au mers cam două săptămâni până acolo, alte două la întors. Au vrut să fie alături de români şi asta i-a împins să facă lucrul acesta. Aveau tălpile crăpate când s-au întors, dar erau bucuroşi. Povesteau de lumea adunată şi de ce spuneau mai-marii vremurilor. După Unire a fost bine, conduşi de regele Ferdinand. Ştiu şi când a murit. Avea mama doi băieţi la şcoala normală să-i facă învăţători şi pregăteau o piesă de teatru, dar nu au mai prezentat-o. A venit vestea că a murit regele”, povesteste bătrâna.

Tatăl bunicuţei Profira îl transporta pe regele Carol la Zizi Lambrino

Din perioada regalităţii, Profira Baciu păstrează multe amintiri, fiind deoseori martoră la vizitele regelui Carol al II-lea în sat, acolo unde o vizita pe Zizi Lambrino. Mai mult, afirma că tatăl ei era cel care îl transporta pe rege cu trăsura de la gară la conacul familiei Lambrino.

”Regele, aista o fost primul care o stricat ţara. Regele Carol al II-lea a venit după Ferdinand, Mihai era mic, iar ţara o pus-o sub epitropie. S-a împăcat cu regina, cu Elena, şi apoi s-a apucat de distrus, o vândut o bucată de Bucovina, apoi o distrus Basarabia. A venit şi pe la noi prin sat, căci acolo era Lambrino, gagica lui, care îi spunea lui tata: ”Mâine iei trăsura, căci la ora cutare vine Carol. Şi apoi se ducea tata la gară şi aducea regele. Apoi o vândut toată moşia lui Lambrino la ţărani, şi-a pus palma şi a plecat. Apoi a băgat ţara în război, s-a unit cu germanii, pentru că ei se trăgeau din germani”, îşi aminteşte femeia bătrâna.

Profira Baciu este convinsă că ”România a fost o ţară frumoasă, dar au distrus-o conducătorii”.  Martoră la istoria ultimilor 100 de ani a românilor, ea povesteste despre viaţa grea din perioada interbelică, dar şi evenimentele trăite în cel de-al Doilea Război Mondial. “Lumea era plecată toată în război. Pe aici erau mai mult femei, majoritatea în floarea vieţii. Cultivau în grădină, să poată să pune ceva în farfurie. Mie mi-au plecat doi frati în război. Unul a murit pe front şi unul a ajuns acasă. Dormeau bietele femei câte două ore pe noapte şi torceau să aibă cu ce se îmbrăca. După război viaţa a fost si mai grea. Au venit comunistii lui Petru Groza şi ne luau cotă: lapte, carne, ouă, brânză, cereale. Plăteam datorie de război la ruşi”, povesteste Profira Baciu.

”Am rămas singuri. Nu are cine să ne dea o lingură de apă”

Perioada de după Revoluia din 1989 a reprezentat pentru Profira Baciu o mare dezamăgire, pentru că, în opinia ei, ”niciun conducător nu s-a mai ridicat la nivelul Regelui”.

“Ţara noastră a fost foarte frumoasă şi bogată, dar acum totul s-a stricat şi s-a distrus. Ţara a fost bună, dar nu a avut conducere. Acum se găsesc de toate, nu avem ce spune, dar nu trebuiau stricate fabricile. A fost Cuza şi când a început să dea pământul oamenilor l-au alungat din tară. Când s-a urcat în tron a spus: ”Să dea Dumnezeu să fie României noastre bine, dar nu cred”. Şi aşa a fost. Cei de astăzi tot spun că “mâine, mâine”, dar cu atât rămân. Mâine, până am să mor. În satul nostru au mai rămas acum doar oameni bătrâni şi se duce totul de râpă. Nu este tineret. Câte dureri aduc sufletelor mamelor copiilor care sunt plecaţi. Am rămas singuri. Nu are cine să ne dea o lingură de apă, nu are cine să ne spele…Sunt copii pe drumur. Să facă cum o fi mai bine să aducă ţara la locul ei”, mărturiseşte cu mâhnire bătrâna.

Plecarea românilor pentru un trai mai bun în străinătate au mâhnit-o profund pe bunicuţa din Butucărie, pentru că ea însăşi are nepoţii şi strănepoţii împrăştiaţi prin toate colţurile lumii.
A avut o fiica şi un fiu, însă amândoi i-au murit în urma unor boli incurabile.