Leurda, o plantă care face minuni pentru sănătate: la ce ne ajută

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Supranumită şi "usturoiul sălbatic", leurda creşte în păduri iar frunzele sale, cu un uşor iz de usturoi, sunt o sursă bogată de sănătate mai ales când sunt consumate crude, în salate. Pentru alimentaţie şi preparare în stare proaspătă, se recoltează frunzele fragede, tinere, în lunile martie şi aprilie.

Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum, usturoiul ursului, în traducere. Este o plantă medicinală care creşte în zona alpină sau în câmpii cu sol fertil, iubitoare de umiditate.

Cunoscută ca remediu din vechime, leurda este unul dintre leacurile din lunile de primăvară pe care natura le oferă pentru ca organismul să se cureţe de toxine şi să îşi întărească sistemul imunitar.

Frunzele sunt lungi şi lucioase, iar florile sunt grupate, de dimensiuni mici şi au culoare albă. Planta seamănă cu usturoiul la gust şi se foloseşte şi sub formă de condiment în gastronomie.

În scop culinar şi terapeutic se folosesc frunzele, culese primăvara, proaspete, deoarece prin uscare proprietăţile plantei se pierd foarte uşor, şi bulbii, care se recoltează din luna august până în octombrie. 

Frunzele de leurdă au componente asemănătoare cu cele ale usturoiului, predominând sulfura de alil, care imprimă gustul şi mirosul caracteristice tuturor speciilor din genul Allium. 

”Este foarte harnică, practic când a dat colţul ierbii leurda este deja mare. Creşte din abundenţă în pădure, fiind o plantă endemică, ce se diseminează singură în flora spontană. Leurda este bogată în vitamine, în substanţe care distrug agenţii patogeni ai tubului digestiv;  practic este un dezinfectant al organismului. Usturimea provine de la aceeaşi substanţă pe care o găsim la usturoi. Atenţie, ea devine iute când îmbătrâneşte”, spune Costel Vânătoru, cercetător.
Imagine indisponibilă

Leurda conţine, de asemenea, carotenoizi, vitaminele A şi C, vitamine din complexul B, levuloză, ulei eteric complex, săruri minerale, calciu, fier, fosfor, natriu, magneziu, cupru şi proteine.

Are efect depurativ, detoxifiant, antiseptic, antiviral, antimicrobian, rol imunomodulator, acţiune antihipertensivă, vasodilatatoare periferică, hipocolesterolemiant, antitrombotic, fluidifiant sanguin şi antiplachetar sanguin, acţiune bronhodilatatoare, expectorantă şi antitumorală.

Sub formă de infuzie sau decoct, leurda este indicată în hipertensiune, ateroscreloză, scade nivelul colesterolului, insuficienţa biliară, afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, insomnie, ameţeală, depresie, gută,  boli cardiace, boli gastrointestinale, dizenterie, paraziţi intestinal, afecţiuni ale plămânilor, gripă sa cefalee.

În uz extern, sub formă de cataplasme sau comprese, leurda ameliorează simptomele leziunilor cutanate cronice, scrufulozie, herpesului, furunculelor, eczememelor sau durerilor reumatice.

Pentru alimentaţie şi preparare în stare proaspătă, se recoltează frunzele fragede, tinere, în lunile martie şi aprilie. ”Trebuie mare atenţie când o culegem, pentru că frunza este foarte asemănătoare cu cea de mărgăritar, care este toxică. Le diferenţiem prin izul de usturoi al leurdei şi frunza mai lucioasă a mărăgăritarului”, spune Costel Vânătoru.

image

Se taie cu un cuţitaş, pentru a nu scoate afară planta cu tot cu rădăcină, care trebuie să rămână în pământ pentru a permite regenerarea plantei. Pentru o porţie delicioasă de salată cu leurdă, se prepară o mână de frunze proaspete, care se spală bine cu apă călduţă, se taie mărunt şi se pun într-un castron. 

Se amestecă cu o linguriţă de oţet de mere, un vârf de cuţit de sare şi o jumătate de linguriţă de ulei, după care se consumă în maxim 30 de minute de la preparare. 

Într-o cură cu leurdă, se consumă o astfel de salată o dată pe zi, dimineaţa, la prima masă, înainte de a începe să consumi altfel de alimente. Este extrem de bine tolerată de ficat şi, deşi are un puternic miros de usturoi, nu dă respiraţiei izul neplăcut ca în cazul usturoiului.

Leurda are însă şi câteva contraindicaţii. Consumul acestei plante nu este recomandat în perioada alăptării deoarece poate modifica gustul laptelui matern.

Persoanele cu stomac sau colon sensibil trebuie să o consume cu precauţie, deşi este mai bine tolerată decât usturoiul.

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite