Eclipsele de soare şi de lună. Ce se întâmplă cu păsările atunci când aştrii cereşti ai Terrei se ascund

Eclipsele sunt evenimente astronomice spectaculoase care, milenii la rând, au fascinat şi, totodată, au înspăimântat oamenii. În zilele noastre, fenomenul este pe deplin înţeles şi poate fi anticipat cu precizie.

Eclipsă de Soare are loc când Pământul este străbătut de umbra Lunii, iar eclipsa de Lună  atunci când aceasta în mersul ei în jurul Pământului trece prin umbra lăsată de planeta noastră.

„Se spune despre un astru că este eclipsat, atunci când, datorită unei poziţii particulare pe care o pot avea două corpuri în spaţiu în raport cu un observator de pe un al treilea corp (în cazul nostru, Pământul), unul dintre corpuri împiedică lumina altui corp să ajungă la observator, deşi în condiţii normale el ar trebui să fie vizibil.

O eclipsă de Lună se produce atunci când Luna în mersul ei în jurul Pământului trece prin umbra lăsată de planeta noastră în spaţiu, datorită iluminării de către Soare.  Acest lucru se întâmplă când Pământul se află între Soare şi Lună. În această fază, faţa Lunii vizibilă de pe Pământ este în întregime luminată de Soare, însă ea pare întunecată şi are o culoare roşiatică-brună, deoarece umbra Pământului învăluie Luna.

O eclipsă de Soare are loc când Pământul este străbătut de umbra Lunii. După cum se vede de pe Pământ, Luna trece prin faţa Soarelui. Încă o dată, acest lucru se poate întâmpla numai atunci când Soarele, Luna şi Pământul sunt în linie dreaptă, satelitul nostru natural situându-se de această dată între Soare şi Pământ.

Aşa cum se văd de pe Pământ, atât Soarele, cât şi Luna au aproximativ acelaşi diametru aparent. Datorită acestei «coincidenţe» cosmice, Luna, care este de aproximativ 400 de ori mai mică în diametru decât Soarele «se potriveşte» în timpul unei eclipse totale cu Soarele, care este de aproximativ 400 de ori mai departe de noi. Astfel, ambii aştri prezintă un diametru unghiular pe bolta cerească, de aproximativ jumătate de grad. Prin urmare, când Luna trece în faţa Soarelui, poate să-l ascundă complet vederii noastre. Totul poate dura de la câteva secunde, până la câteva minute“, ne explica Marcel Jinca, preşedintele filialei Gorj a Astroclubului Societăţii Astronomice Române de Meteori (SARM) Gorj, pentru adevărul.ro.

Păsările de curte se duc la somn în timpul ecliăsei de soare

Eclipsa (foto: Cătălin Beldea)

Atunci când se produce o eclipsă de soare, temperatura scade brusc cu câteva grade şi un vânt apare din senin.

„În cazul eclipselor de Soare, lumina solară slăbeşte treptat pe măsură ce astrul zilei este acoperit până când, în momentul unei eclipse totale, se face suficient întuneric, astfel încât se văd stelele mai strălucitoare şi planetele. Pe parcursul desfăşurării unui astfel de fenomen, în timp ce Luna acoperă tot mai mult discul Soarelui, cerul începe să se întunece, adierea vântului se face simţită parcă din senin, iar temperatura aerului scade cu câteva grade. În întregimea ei, natura răspunde imediat în timpul unei eclipse totale de Soare. Astfel, păsările sălbatice nu mai zboară; cele de curte se duc la somn; unele animale au un comportament ciudat, iar florile foarte sensibile îşi închid petalele, ca şi cum ar fi venit seara“,menţionează Marcel Jinca.

În timpul acestui fenomen devin vizibile câteva elemente ale soare soarelui, cum ar fi corona solară: „Pe măsură ce ultimele raze solare se mai pot zări din spatele discului lunar şi eclipsa devine totală, peisajul din jur este învăluit într-o nuanţă gri-verzuie, dar nu este în întregime întuneric, datorită difuziei luminii în atmosfera terestră. În cele din urmă, pentru câteva minute, Luna blochează complet discul Soarelui. Acum, în jurul globului lunar se văd protuberanţele de la suprafaţa Soarelui şi coroana solară. Această coroană, este partea cea mai înaltă a atmosferei exterioare a Soarelui, care în alte situaţii este prea slabă în strălucire pentru a putea fi văzută. Ea apare ca o lumină difuză pe cerul întunecat al zilei înconjurând din toate părţile discul negru al Lunii“, spune (SARM) Gorj.

Umbra proiectată de Lună se deplasează cu 1.700 kilometri pe oră

Eclipsa (foto: Cătălin Beldea)

Pentru a vedea spectacolul unei eclipse totale de Soare, să te afli poziţionat pe globul Pământesc exact acolo pe unde umbra Lunii va „mătura“ suprafaţa terestră, şi unde razele Soarelui sunt blocate complet. Diametrul umbrei care atinge Pământul este cu puţin mai mare de 100 de kilometri.

„Din cauza mişcării Lunii în jurul Pământului şi a mişcărilor de rotaţie şi translaţie a Pământului, umbra proiectată de Lună pe suprafaţa Pământului se deplasează de la vest la est, cu viteze mai mari de 1700 de kilometri pe oră.

Banda sau zona de umbră este limitată de o parte şi alta de câte o bandă, mult mai largă, acoperită de penumbră. Pentru locurile de pe Pământ care sunt traversate de penumbră, eclipsa de Soare este parţială.

De ce nu poate fi acoperit întreg Pământul de umbra Lunii? Pentru că diametrul Lunii este mic şi totodată, distanţa ei faţă de planeta noastră nu permite acest lucru. De aceea eclipsele de Soare, pentru o anumită ţară sunt fenomene mult mai rare decât eclipsele de Lună, care sunt vizibile de pe toată emisfera Pământului care este scufundată în noapte la acel moment“, precizează Marcel Jinca.

Când va avea loc următoarele eclipse de soare 

În ţara noastră, ultima eclipsă totală de Soare, a fost vizibilă la data de 11 august 1999, iar următoarea se va putea vedea din România abia în 9 martie 2081.

Marcel Jinca ne prezintă eclipsele de soare parţiale care vor avea loc în următorul deceniu: 21 iunie 2020 - vizibilă dimineaţa; 25 octombrie 2022- vizibilă la amiază; 2 august 2027 - vizibilă la amiază şi 1 iunie 2030 - vizibilă dimineaţa.

În priviţa Lunii, în următorul decenii vom putea vedea numai puţin de 18 eclipse totale sau parţiale. „Revenind la acest an, după eclipsa totală de la începutul anului 2019 din 21 ianuarie, următorul spectacol astronomic îl putem urmării în 16 iulie când Luna va prezenta o eclipsă parţială. La această dată, umbra Pământului va acoperi aproximativ 70% din discul Lunii“.

Preşedintele SARM Gorj ne spune şi de ce eclipsele reprezintă interes pentru a fi observate: „În cele câteva minute cât durează o eclipsă totală de Soare se poate vedea atmosfera lui. În timpul eclipsei se văd, de asemenea, protuberanţele, adică mase de gaze, care ţâşnesc ca nişte limbi de foc până la sute de mii de km depărtare.

Din observarea cu mare precizie a momentelor la care se produc contactele exterioare şi interioare ale discurilor Soarelui şi Lunii şi din măsurarea lungimii şi poziţiei coardei comune atunci când cele două discuri se intersectează, rezultă date importante pentru teoriile mecanicii cereşti. Aceste date conduc la continua îmbunătăţire a teoriei mişcării Lunii şi deci la prezicerea cu mare precizie a viitoarelor eclipse, a punctelor de pe Pământ în care eclipsa va fi totală, inelară sau parţială, a duratelor şi trasării curbelor izocrone şi izofaze.

În cele câteva minute ale eclipsei totale de Soare, datorită descreşterii strălucirii cerului, se pot vedea şi fotografia, foarte aproape de Soare, plantele Mercur şi Venus; stelele mai strălucitoare sau se pot descoperi alte corpuri cereşti din apropierea Soarelui (comete de exemplu)“.