Cele mai cumplite morţi ale capetelor încoronate. Regi şi prinţi măcelăriţi în stradă sau înecaţi în fecale
0
Evul Mediu a fost o epocă brutală în istoria umanităţii. S-a remarcat prin războaie, asasinate şi lupte religioase. De multe ori, disputele degenerau în adevărate măceluri, iar adversarii erau înlăturaţi prin metode brutale.
În veacurile evului mediul, cel puţin până în secolul al XVII lea, conturile se reglau cu o brutalitate ieşită din comun. Răfuielile dintre prinţi şi capete încoronate se terminau în băi de sânge sau cu asasinate săvârşite cu violenţă extremă. Trei dintre acestea au şocat până şi pe contemporanii obişnuiţi cu realitatea războaielor şi a morţii care pândea la orice pas.
Căsăpirea unui prinţ în plină stradă
Una dintre cele mai şocante reglări de conturi a avut loc în Franţa medievală, în secolul al XIV lea. Fratele regelui Carol al VI lea, Louis de Orleans a fost măcelărit în plină stradă de un grup de asasini trimişi de oponenţii săi. Mai precis, omorul a avut loc pe 23 noiembrie 1407. Regele Carol al VI lea, cel care a condus Franţa timp de 42 de ani, înnebunise. Mai precis, suferea de episoade repetate de psihoză, boală moştenită se pare de la mama sa Joanna de Bourbon.
În anul 1405 a refuzat vreme de cinci luni să se mai spele sau să-şi schimbe hainele. Apoi a dezvoltat o obsesie pentru fragilitatea sa şi credea că este făcut din sticlă fiind mereu în pericol de a se sparge. Purta inserţii de metal în haine pentru a se proteja. Carol nu mai putea să conducă regatul. În acest context rudele regelui şi marii nobili din regat au început să se lupte pentru putere. Principalele facţiuni erau conduse de Louis de Orleans, fratele regelui şi Jean cel Neînfricat din Burgundia. Louis de Orleans a reuşit să câştige teren. A devenit amantul reginei şi chiar a devenit regent pentru a conduce în locul regelui alienat. Pentru a se răzbuna Jean de Burgundia a încercat să răpească pe fiul regelui. În replică, Louis a vrut să-i violeze soţia lui Jean cel Neînfricat. Burgundul a dorit atunci să tranşeze conflictul odată pentru totdeauna. Şi-a trimis oamenii de încredere la Paris.
În momentul în care Louis de Orleans, fratele regelui, ieşea din casa reginei, a fost atacat de opt bărbaţi mascaţi. Louis nu a avut nicio şansă. A fost pus la pământ şi lovit cu spadele până a fost făcut bucăţi. Un martor spunea că ”îl loveau de parcă era o saltea”. I-au fost aplicate peste 40 de lovituri iar creierii i s-au împrăştiat pe caldarâm. Braţele şi picioarele i-au fost amputate. Jean cel Neînfricat nu a negat fapta. La 12 ani de la această crimă şi Jean de Burgundia a fost victima unui asasinat, Louis fiind răzbunat de susţinătorii săi.
Crimă în palatul de purpură
O altă crimă considerată abominabilă la vremea respectivă a fost uciderea împăratului bizantin Nikephoros II Phokas, unul dintre cei mai prolifici împăraţi bizantini. Nikephoros a stăpânit Imperiul Bizantin din 963 până în 969. A fost un împărat războinic care a obţinut succes după succes pe câmpul de luptă. Mai mult decât atât a reuşit să revitalizeze imperiul. A fost însă trădat de propria soţie. Aceasta se numea Theophano şi avea o relaţie extraconjugală cu Ioan Tzimiskes, nepotul împăratului şi general în armata bizantină. Împăratul Nikephoros a început să devină bănuitor iar Tzimiskes împreună cu amanta sa imperială au hotărât că momentul înlăturării împăratului sosise.
Au hotărât ca asasinatul să aibă loc între 10 şi 11 decembrie 969. Crima avea să aibă loc chiar în palatul imperial de la Constantinopol. Ioan Tzimiskes a reuşit să convingă mai mulţi ofiţeri şi generali să i se alăture în complot momind cu funcţii şi promisiuni de îmbogăţire. Aşa a reuşit, cu complicitatea oamenilor din palat, să strecoare asasini îmbrăcaţi în straie femeieşti în gineceul împărătesei. Aceasta l-a rugat pe împărat să lase uşile deschise la dormitor pentru că urma să-l viziteze. Nikephoros a avut o bănuială şi a verificat gineceul dar în cele din urmă a decis, fatal, să aibă încredere în Theophano. După miezul nopţii, împăratul a adormit. Tzimiskes împreună cu asasinii săi a intrat în camera împăratului. Unul dintre atacatori l-a lovit puternic cu spada despincându-i capul de la sprânceană până la bărbie.
Lovitura nu a reuşit însă să rănească creierul. ”Când Nikephoros a fost trezit s-a ridicat într-un cot. Leo numit Balantes l-a lovit puternic cu spada. Împăratul cuprins de o durere cumplită, fiindu-i despicat osul de la sprânceană, dar fără să-i atingă creierul a strigat. ”Ajută-mă Sfântă Fecioară”. Era plin de sânge. În tot acest timp, Ioan, stând pe patul imperial a ordonat oamenilor să-l tragă pe împărat spunând ”Spune-mi tiran rău şi nerecunoscător, nu prin mine ai ai obţinut toată această putere?”, se arată în Istoria lui Leo Diaconul. Fără apărare împăratul a fost prins de barbă şi l-a tras prin încăpere în timp ce conspiratorii îl căsăpeau cu spadele. În cele din urmă i-au scos toţi dinţii şi i-au sfărâmat maxilarul, Ioan Tzimiskes dându-i lovitura de graţie.
Ucis în canalul plin de fecale
Un alt asasinat cumplit îndreptat împotriva unui cap încoronat a avut loc în secolul al XV lea în Scoţia, de această dată. Regele James I al Scoţiei deţinea tronul de mai bine de 30 de ani. Este adevărat că primii 18 ani au fost rege mai mult teoretic, fiind prizonier al regelui Angliei. La un moment dat s-a răscumpărat şi a început să domnească, în adevăratul sens al cuvântului.
Încă de la început a trebuit să facă faţă influenţei şi pretenţiilor marilor feudali şi a clanurilor scoţiene. Aceştia erau obişnuiţi cu o ţară fără rege, unde ei făceau legea. Încercările lui James de a schimba lucrurile au dus în cele din urmă la formarea unei conspiraţii. Unchiul său, Walter Stewart, Contele de Atholl a decis să-l înlăture de pe tron. A strâns un grup de conspiratori iar în noaptea de 20 februarie 1437, cu o ceată de 30 de războinici s-a dus la Perth, acolo unde se afla reşedinţa regală, cu intenţia de a-l ucide pe rege dar şi pe regină. James a încercat să fugă prin canalul de scurgere al castelului dar a căzut victimă propriei sale decizii.
Mai precis acesta a ordonat cu doar câteva luni înainte blocarea gurilor de ieşire a canalului, pentru a nu mai pierde mingile de tenis. James a rămas efectiv blocat în faţa grilajului, înglodat în fecale. A fost ajuns şi omorât. Cadavrul său a fost lăsat în dejecţii. Regina a reuşit să scape împreună cu copiii. Fiul lui James I, avea numai 6 ani când a fost reinstalat pe tronul tatălui său. Cospiratorii au fost prinşi şi executaţi. Walter Stewart a fost orbit cu fierul roşu iar măruntaiele sale scoase şi arse.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se încarcă comentariile...
