Ce este un quasar şi când a apărut termenul în lumea ştiinţifică. Rolul găurilor negre în formarea acestora
0
Quasarii au fost identificaţi iniţial ca surse cvasi-punctiforme de radiaţie electromagnetică, asemănătoare prin aceasta stelelor.
O sursă radio cvasistelară sau un "quasar" este un nucleu galactic activ, foarte luminos, aflat la mare distanţă de Pământ, care emite radiaţii electromagnetice puternice şi are o mare deplasare spre roşu, atât în unde radio, cât şi în lumina vizibilă.
În urmă cu 57 de ani, mai precis pe 16 martie 1963, în revista Nature era publicat articolul ”3C 273: A Star-Like Object with Large Red-Shift” (3C273: Un obiect cu aspect stelar cu o puternică deplasare spre roşu), semnat de Maarten Schmidt. Acesta este momentul în care quasarii îşi fac apariţia în lumea astrofizicii.
Numele de quasar este o contracţie a denumirii în limba engleză quasi-stellar radio source (sursă radio cvasi-stelară). Natura acestor obiecte a fost iniţial controversată, rămânând astfel până în anii 1980. Astăzi există un consens ştiinţific în această privinţă: un quasar este o regiune compactă, cu rază de 10 până la 10.000 de ori raza unei găurii negre supermasive din galaxie, alimentată prin discul de creştere.
Quasarii arată o deplasare spre roşu foarte mare, efect al dilataţiei metrice a spatiului cosmic dintre quasar şi Pământ. Când deplasarea spre roşu a quasarilor este observată după Legea lui Hubble, se deduce că quasarii sunt obiecte aflate la foarte mare îndepartare. Quasarii se află în centrul galaxiilor tinere, active şi sunt printre cele mai luminoase, puternice şi energetice obiecte din univers.
Quasarii emit până la o mie de ori mai multă energie decât Calea Lactee, galaxie care conţine între 200 şi 400 de miliarde de stele. Această radiaţie este emisă în spectrul electromagnetic, aproape uniform, de la raze X la raze infraroşu îndepărtat. Radiaţia atinge vârful în benzile de ultraviolete optice. Unii quasari sunt, de asemenea, surse puternice de emisie a undelor radio şi radiaţiei gamma.
Quasarii sunt prin excelenţă obiecte cosmice foarte îndepărtate. Cel mai apropiat quasar (din cei peste 120.000 recenzaţi până acum se află la o distanţă de 240 megaparseci, (~ 780 milioane de ani lumină), iar cel mai îndepărtat (numit CFHQS J2329-0301, cu un decalaj spectral de 6,3) la aproape 13 miliarde de ani lumină. Dacă se ia în considerare că Universul s-a născut în urmă aproximativ 13,7 miliarde de ani, înseamnă că lumina acestui ultim quasar a fost emisă când Universul avea mai puţin de 1 miliard de ani. Astronomii din echipa franco-canadiană care a descoperit acest quasar estimează că masa totală a găurii negre din centrul său atinge cam 500 de milioane de mase solare.
Cel mai luminos quasar observat vreodată (botezat 3C 273 şi aflat în constelaţia Virgo) are o magnitudine aparenta de circa 12,9, însă o magnitudine absoluta de –26,7. Asta înseamnă că dacă acest obiect celest ar fi la o distanţă de aproximativ 33 de ani lumină de Terra, ar lumina la fel de intens precum Soarele.
Oamenii de ştiinţă consideră quasarii ca fiind generaţi de materialul de acreţie (fenomenul de captare gravitaţională a corpurilor cereşti mici de către corpuri mai mari, prin care acestea din urmă îşi măresc masa) din găurile negre supermasive din nucleul galaxiilor timpurii. Pentru că lumina nu poate să evadeze din gaura neagră supermasivă, energia care scapă, totuşi, este generată în afara orizontului evenimentelor din cauza forţelor de gravitaţie şi de frecare a materialului din gaura neagră.
Se încarcă comentariile...
