Cum arată casa de vis în care s-au mutat surorile care au trăit într-un fost grajd „Bucuria familiei e de nedescris“
0Nu au avut o copilărie prea fericită, dar Soarele pare să fi zâmbit, în sfârşit, pe strada lor. Surorile care s-au născut şi au crescut într-un fost grajd din satul dâmboviţean Gheboaia, comuna Finta, au în sfârşit o casă.
Mara, Iza, Cătălina, Andra şi Paraschiva au o curte generoasă, mobilă în fiecare cameră, dar şi un loc de joacă.
Marius şi prietenii săi s-au ocupat de toate aspectele. Şi nu a fost deloc uşor. Drumul de la prima cărămidă şi până aici a fost extrem de anevoios, dar totul e bine când se termină cu bine.
Fetele au vârste cuprinse între între 4 şi 13 ani, iar noua locuinţă a fost special concepută pentru ele: are spaţiu de joacă, a fost plantat gazon, iar camerele au fost dotate cu mobilier adecvat vârstei lor.
De la apariţia situaţiei lor în presă, Asociaţia "Marius şi prietenii" a decis să le schimbe soarta fetelor şi să le construiască o casă.
Pentru început, Asociaţia „Marius şi prietenii” le-a cumpărat o sobă nouă în locuinţa improvizată a familiei, într-o fostă clădire a CAP, pentru că cea veche scotea fum. Asociaţia şi-a luat angajamentul că de Paşte să le predea casă celor mici. Pandemia de coronavirus a întârziat puţin lucrurile, dar acum totul e aranjat.
Cheia şi actul de proprietate fost predate.
„Bucuria familiei este de nedescris în cuvinte şi cred că nici pozele nu pot capta uneori toată emoţia. După 10 săptămâni de muncă intensă şi depăşit obstacole pe care nu mi le aş fi imaginat la început, pot spune cu mândrie "am reuşit!" Noi, am reuşit împreună să aducem un strop de bucurie, in plină pandemie. Aş vrea să pot mulţumi fiecăruia în parte, însă am fost peste o mie de persoane implicate în acest proiect şi mă tem că n-aş reuşi să vă aduc mulţumiri la nivelul la care le meritaţi. Mă rezum la un simplu «mulţumesc din suflet tuturor». Ceea ce am promis, am realizat chiar dacă am avut parte şi de acest coronavirus care a declanşat starea de urgenţă la o săptămână de când am început”, a spus Marius Simionică.
Tatăl a lucrat la Oţelărie, în Târgovişte, iar când combinatul a intrat în insolvenţă, în 2004, familia s-a mutat la părinţii Auricăi, în satul Gheboaia.
Mama fetiţelor are un handicap, însă asta nu o împiedică să lucreze la o firmă de selectare a deşeurilor. De asemenea, tatăl, chiar şi operat şi cu grave probleme de sănătate la ficat, cară lemne cu căruţa proprie pentru cei care îl solicită.
„Această familie NU beneficiază de niciun ajutor de la stat! Această familie a încercat prin puteri proprii să construiască 2 camere cu materialele aruncate de alţi. Cine nu reuşeşte să înţeleagă situaţia după ce află aceste lucruri nu merită efortul pentru alte nesfârşite explicaţii”, mai spune Marius Simionică.
PE ACEEAŞI TEMĂ:
CUM ARĂTA „CASA” FETELOR ÎN URMĂ CU O SĂPTĂMÂNĂ
FOTO: Mama şi tatăl
FOTO: Mama şi tatăl
Se încarcă comentariile...
