Cum a început construcţia maşinii Dacia la Piteşti. Motivul pentru care Ceauşescu i-a ales pe francezii de la Renault

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Şase companii renumite la nivel mondial în construcţia de autovehicule au depus, la jumătatea anilor ’60, oferte pentru fabricarea de maşini în România. În final, Nicolae Ceauşescu a hotărât să accepte oferta fancezilor de la Renault, care au venit la Bucureşti cu prototipul autoturismului Renault 12, viitoarea Dacia 1300.

Autorităţile comuniste de la Bucureşti şi-au propus, la începutul anilor ’60, fabricarea în România a unui autoturism modern de clasă medie, în producţie de serie. 

„Deoarece inginerii şi muncitorii români nu aveau experienţă suficientă, s-a acceptat ideea de cumpărare a unei licenţe de la una dintre companiile străine renumite în acel domeniu. Totodată, Gheorghe Gheorghiu Dej a aprobat trimiterea unei grupe de specialişti români în străinătate, cu scopul de a învăţa cum se realizează echipamentul electric necesar unui autovehicul. Şase companii renumite de automobile) şi-au trimis reprezentanţii în România, în perioada 1965-1967, pentru a discuta despre ofertele lor. 

Două dintre autoturismele prezentate iniţial autorităţilor de la Bucureşti urmau să fie scoase din producţie în ţările de origine în anii 1967-1968 („Renault 10” şi „Fiat 1100 D”), iar celelalte trei propuneri au fost versiuni ale unor modele vândute cu succes în anii ’60: „Austin Mini Morris Mark I” (fabricat în perioada 1959-1967), „Peugeot 204” (1965-1976) şi „Alfa Romeo Giulia 1300” (1964-1970). În paralel, reprezentanţii firmei „Ford” au propus în anul 1966 un plan de refacere în decurs de zece ani a industriei româneşti de automobile“, arată istoricul Petre Opriş în lucrarea „O scurtă istorie paralelă despre proiectele «Renault» şi «Citroen» în România (1966-1978)“.
 

De ce au fost preferaţi francezii de la Renault

Proiectele de autoturisme propuse pentru fabricarea sub licenţă în România au fost analizate în le şedinţa din 16 august 1966 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. şi la reuniunea din 22 august 1966 a Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. A fost luată în considerare propunerea francezilor de la Renault, care au venit cu prototipul autoturismului „Renault 12“ chiar la Bucureşti: 

„Varianta propusă de firma „Renault” a avut însă prioritate deoarece, în cursul anului 1966, prototipul autoturismului «Renault 12» – conceput în anul 1965 şi cunoscut sub denumirea iniţială de «Proiect 117» – a fost transportat în secret la Bucureşti cu un avion special, pentru a fi analizat timp de câteva zile de Nicolae Ceauşescu şi de alte persoane nominalizate de partea română. Operaţiunea s-a desfăşurat sub o pază permenantă, iar automobilul a fost ambalat într-o ladă, construită special de către francezi, pentru a nu fi dezvăluită încărcătura, deoarece prototipul se afla încă în faza testelor, urmând a fi produs în serie în Franţa, începând din a doua parte a anului 1969“, se arată în studiul „O scurtă istorie paralelă despre proiectele «Renault» şi «Citroen» în România (1966-1978)“.  

Ceauşescu a acceptat oferta Renault, spre surpriza altor miniştri

Hotărârea acceptării ofertei Renault a fost luată de Nicolae Ceauşescu, care i-a luat prin surprindere chiar şi pe unii miniştri, care discutau cu alţi parteneri despre ofertele lor. „La începutul lunii septembrie 1966, Nicolae Ceauşescu a fost de acord cu oferta de fabricare în România a autoturismului «Renault 12», varianta românească a acestuia fiind redenumită «Dacia 1300». Decizia respectivă l-a surprins atât pe Cornel Burtică, ambasador al României la Roma, cât şi pe Corneliu Mănescu. 

Ministrul român al Afacerilor Externe se afla într-o vizită oficială în Italia (5-7 septembrie 1966) şi discutase cu reprezentanţii firmei „Alfa Romeo” despre oferta acestora: construirea sub licenţă a autoturismului «Alfa Romeo Giulia 1300» şi livrarea unei linii de fabricaţie pentru autobuze. Totodată, Corneliu Mănescu îi informase pe reprezentanţii companiei italiene despre faptul că decizia finală nu fusese încă luată de autorităţile de la Bucureşti“, mai arată Petre Opriş. 

Primul „Renault 8“ (Dacia 1100), condus de Ceauşescu 

Reprezentanţii firmei „Renault” au propus asamblarea modelului «Renault 16» până la finalizarea pregătirilor pentru intrarea în producţie de serie a «Daciei 1300». „Autorităţile de la Bucureşti nu au fost de acord cu asamblarea în România a modelului «Renault 16» deoarece efortul valutar pentru acel proiect era considerat mult prea mare faţă de posibilităţile din acel moment ale statului român. 

În consecinţă, s-a acceptat o altă variantă propusă de francezi: integrarea parţială în industria românească şi asamblarea, în perioada 1968-1972, a părţilor componente ale modelului «Renault 8», redenumit în România «Dacia 1100». La 20 august 1968, primul «Renault 8» a ieşit pe porţile uzinei de la Colibaşi (judeţul Argeş), fiind condus la ceremonia festivă chiar de către Nicolae Ceauşescu, iar asamblarea sub licenţă a modelului «Renault 12» a început un an mai târziu (în luna august 1969), toate părţile componente fiind aduse iniţial din străinătate“, menţionează autorul studiului.

Ce probleme avea la început „Dacia 1300“

Mihai Dumitru, directorul general al „Uzinelor de autoturisme – Pitelti” a prezentat la plenara C.C. al P.C.R. din 16 decembrie 1970 situaţia de fabricii după un an de la începerea asamblării modelului „Renault 12”. Acesta a menţionat problemele pe care le avea „Dacia 1300“: Stimaţi tovarăli, proiectul de plan pe anul 1971 cuprinde crelteri însemnate şi pentru grupul de uzine de autoturisme Piteşti, în special la autoturismele de teren, agregate şi piese de schimb destinate fabricaţiei de camioane, tractoare şi o creştere a numărului de autoturisme de oraş de la 16.000, cât executăm în anul acesta, la 21.000 de bucăţi, pentru anul 1971. [...] Sigur, ne preocupă foarte mult îmbunătăţirea calităţii autoturismului «Dacia 1300», care ştiut fiind, beneficiarii au avut încă de la începutul fabricaţiei unele deficienţe ca consum de ulei, zgomot în amortizoare, de reglare a carburaţiei. Aceste lucruri sau remediat în parte, mă refer la carburaţie, mă refer la problema uleiului. Trebuie să fim sprijiniţi mai mult de Ministerul Petrolului, de Institutul de la Ploieşti pentru a da în vânzare marelui public un ulei de mai bună calitate, care să facă faţă exigenţelor acestui turism de mare turaţie“.

La sfârşitul anului 1979, doar 32% dintre componente proveneau din România, restul fiind importate, ceea ce nu era pe placul regimului comunist. În cursul anului s-a reuşit c ca toate elementele să componente să fie produse de industria românească. 

Autoutilitarele Dacia D6 

La fabrica de la Colibaşi au fost asamblate şi câteva sute de autoturisme „Renault 20”, care au fost redenumite „Dacia 2000”, precum şi 842 de autoutilitare „Estafette”, redenumite Dacia D6 „Estafette” şi s-au vândut doar pe piaţa românească, în perioada 1974-1977.

„Cooperarea în proiectul „Estafette” a început în anul 1968 prin livrarea în România de către compania «Renault» a liniei tehnologice şi a documentaţiei tehnice necesare fabricării de cutii de viteză pentru autoutilitarele «Estafette», precum şi furnizarea unor maşini şi utilaje de către alţi parteneri francezi. Toate produsele industriale au fost oferite pe baza unor credite acordate de firma «Renault» (8,1 milioane de franci), respectiv de alţi furnizori de echipamente (5,5 milioane franci). În anul 1968, linia de producţie a cutiilor de viteză pentru autoutilitare a început să funcţioneze la uzina de la Colibaşi, iar, în perioada 1969-1972, autorităţile române au urmărit modul de îndeplinire a contractului de livrare către compania „Renault” a 75.000 de cutii de viteze, precum li a unor piese de schimb pentru «Estafette» – valoarea totală a produselor furnizate de România fiind de circa 35,5 milioane de franci francezi“, se mai prezintă în studiu. 

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite