Apelul pacienţilor cu cancer: „Deschideţi spitalele până nu e prea târziu!”

Cancerul de plămâni face ravagii şi în România

Asociaţiile pacienţilor oncologici fac un apel disperat la autorităţi pentru a redeschide de urgenţă spitalele şi pentru această categorie de bolnavi care a devenit victimă colaterală a luptei împotriva Covid-19.

Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer a trimiss o scrisoare deschisă autorităţilor în care cer ca autorităţile să ia măsuri urgente de acces şi tratament în spitale pentru bolnavii de cancer. Accesul acestora a fost îngrădit în cele trei luni de pandemie, iar cancerul este o boală care nu aşteaptă.

Redăm mai jos scrisoarea deschisă: 

Am început anul 2020 copleşiţi de ameninţarea unui nou virus şi îl vom încheia cel mai probabil sufocaţi de cancer. În ultimele trei luni, lupta împotriva COVID-19 s-a extins şi în spitalele de pneumologie, iar majoritatea pacienţilor cu suspiciune de cancer pulmonar nu au mai avut acces la bronhoscopii şi drept urmare la confirmarea diagnosticului şi a unui tratament adecvat care să le salveze viaţa. 

Cancerul pulmonar avansează galopant, într-o dinamică similară pandemiei. E un cancer perfid, care, pe fondul crizei din sistemul de sănătate, pare scăpat de sub control. Situaţia este similară pentru toti pacienţii cu suspiciune de cancer, pe toate formele acestei patologii. 

Dacă nu se acţionează rapid şi nu se facilitează accesul la diagnostic, vom avea încă un segment numeros de victime colaterale ale unui sistem care s-a dovedit neputincios să lupte pe dou[ fronturi cu COVID-19 şi cu afecţiunile oncologice, iar în cazul deceselor prin cancer, numărul este de ordinul zecilor de mii.  Acesta poate fi de fapt al doilea val al pandemiei de COVID-19, pentru care trebuie să ne pregătim cu toţii.

Măsurile pentru prevenirea şi limitarea îmbolnăvirilor cu noul Coronavirus (COVID-19) au salvat mii de vieţi, cu siguranţă. În egală măsură însă, coroborate cu lipsurile din sistemul de sănătate la nivel de resuse, organizare eficientă, infrastuctură, disponibilitate, empatie, au condus la un risc crescut de mortalitate prin cancer, tocmai prin lipsa de confirmare a diagnosticului în timp util. Afecţiuni oncologice care ar fi putut fi vindecate s-au transformat rapid în cancere incurabile, au avansat din stadii incipiente în stadii terminale. În cazul cancerului pulmonar, Ministerul Sănătăţii şi Comisia de Pneumologie consideră că diagnosticul unui caz nou “reprezintă în principiu o urgenţă şi nu poate fi amânat până la încheierea pandemiei. Prin urmare, pacienţii cu suspiciune de cancer pulmonar trebuie să facă investigaţiile necesare diagnosticului (examen CT, bronhoscopie cu biopsie, evaluare a funcţiei pulmonare şi a statusului cardiac) prin internare într-un serviciu de pneumologie non-Covid sau programare a investigaţiilor în ambulator”.

În realitate, în toată această perioadă o singură unitate medicală, respectiv Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, a realizat bronhoscopii, însă şi acesta a funcţionat la capacitate minimă. Restul unităţilor sanitare care ar fi putut să asigure acces la investigaţiile specifice, nu s-au putut organiza în direcţia asigurării unor circuitele funcţionale pentru pacienţii aflaţi în căutarea unui diagnostic. Astăzi încă nu se fac bronhoscopii, astăzi încă nu se fac tratamente chirurgicale, astăzi înc[ nu ne găsim medicamentele care pot face diferenţa între viaţă şi moarte. În aceste condiţii, este de aşteptat ca o mare parte a celor peste 11.000 de pacienţi diagnosticaţi în fiecare an cu cancer bronho-pulmonar, să piardă oportunitatea de a începe un tratament, să ajungă din stadii avansate în stadii terminale ale bolii şi astfel să le fie compromisă şansa la viaţă. Acestora li se vor adauga persoanele care deşi au simptome specifice unui cancer pulmonar - infecţii pulmonare repetate, creşterea intensităţii tusei, greutate în respiraţie - nu au avut acces la servicii de medicină primară şi nu au putut ajunge la un medic specialist. Dacă situaţia accesului la servicii medicale nu revine la normalitate, toţi aceşti pacienţi se vor număra probabil printre cei care primesc un diagnostic de cancer pulmonar abia dupa deces. Iar de cancer pulmonar mor peste 10,000 de oameni anual în România, aproape 20% din numărul total al deceselor prin cancer.

Daca inainte de pandemie, mureau zilnic 142 de pacienti din patologia oncologic[ (cf. Globocan 2018), ast[zi, cu ce am semnalat anterior, această cifră s-a dublat sau triplat! Şi cine răspunde de aceste decese evitabile?

În România, NIMENI! Cine să se ocupe de pacienţii cronici, dacă Ministerul Sănătăţii nu mai există, ci doar Minesterul Covidului??? NIMENI!!!

Opriţi acest genocid si deschideţi spitalele până nu este prea târziu!!!