O călătorie spre inima Ceahlăului. Muntele sfânt al dacilor, încărcat de spiritualitate şi învăluit în mister

Masivul Ceahlău, vedere din satul Izvorul Muntelui. FOTO Alex Pers

Masivul este locul în care cu siguranţă te vei simţi mai aproape de cer, iar pitorescul locurilor îndemnând turistul să se întoarcă, iar şi iar.

Frumuseţea Ceahlăului, despre care Dimitrie Cantemir spunea că „dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit ca şi Olimpul, Pindul sau Pelias“, n-o pot vedea decât cei care urcă potecile spre înălţimi.

S-a mai spus despre Ceahlău că ar fi muntele sfânt al dacilor, Kogaionul, că e centrul de spiritualitate şi credinţă al românilor. Toate astea i-au îndemnat pe Dimitrie Cantemir, Gheorghe Asachi, Calistrat Hogaş, Mihail Sadoveanu, Alecu Russo, Alexandru Vlahuţă sau Vasile Alecsandri să scrie pagini neasemuite despre „Olimpul românilor“. 

Iar înainte de scriitori, omul simplu din zonă a plăsmuit basme şi legende despre masivul ce străjuieşte ţinutul Neamţului. Nu e de mirare deci că Ceahlăul atrage an de an  zeci de mii de turişti, fiind întrecut doar de Cheile Bicazului.

Durăul, un popas la poalele muntelui

Cele mai cunoscute porţi de intrare în masiv sunt prin satul Izvorul Muntelui şi prin Durău. Cei mai mulţi o aleg pe cea din urmă, o staţiune situată la circa 800 de metri altitudine, într-un cadru natural pitoresc, este dominată de păduri nesfârşite şi piscuri înalte. 

Trebuie spus că, anul acesta, turistul ajuns la Bicaz are doar o singură opţiune pentru a poposi pe creste - prin Izvorul Muntelui -, pentru că DN15, şoseaua ce trece peste barajul ce ţine piept apelor Bistriţei, este în reabilitare. 

Crestele Ceahlăului, vedere de pe Vârful Toaca FOTO Stutterstock

Ar mai fi o cale de acces: cea care porneşte de la baraj prin stânga, prin cătunele Secu şi Izvorul Alb spre comuna Ceahlău, însă este un drum  forestier, aşa că doar cei care dispun de motociclete de teren şi de maşini 4x4 pot ajunge la destinaţie. 

Aşadar, cei care vor să ajungă în staţiune cu maşina trebuie să pornească din Piatra Neamţ sau din Târgu Neamţ, iar de la Humuleşti drumul continuă prin Vânători Neamţ - Pipirig - Poiana Largului, după care staţunea e la o azvârlitură de băţ, preţ de vreo 20 de kilometri. Şoseaua este foarte bună, iar după ce se risipesc şi ultimele case din comuna Ceahlău, deodată, în faţă-ţi apare imaginea unică a Durăului, cu hoteluri şi pensiuni cochete. 

Iar pe fundal, muntele se desfăşoară în toată măreţia sa, cu vârfurile Ocolaşul Mare, Toaca - cele mai înalte din Carpaţii Orientali, având 1.907 metri, respectiv 1.904 metri -, Ocolaşul Mic şi Panaghia. Odată coborât din maşină te învăluie aerul tare, mirosul de cetină şi de răşină, sunetul de toacă şi dăngănitul clopotului.

Toate drumurile duc la Dochia

Din Durău, cel mai uşor traseu spre platoul montan este cel ce trece pe la Cabana Fântânele-Cuşma Dorobanţului-stânca Piatra Lată - Panaghia, culminând cu scările care duc spre vârful Toaca. Punctul

terminus este Cabana Dochia. 

Trebuie urmărit cu atenţie marcajul cu bandă roşie, lungimea de străbătut fiind de 7,3 kilometri, iar timpul necesar, cel puţin trei ore şi jumătate. La polul opus, un traseu mult mai greu este Poiana Viezuri - Cascada Duruitoarea - Poliţa Ariniş - Piciorul Şchiop - Cabana Dochia. Pentru cei aproximativ 7,5 kilometri de urcuş sunt necesare cam cinci ore, poate şi mai mult, iar marcajul este cruce roşie. 

Traseele spre înălţimi şerpuiesc prin codri nesfârşiţi FOTO Stutterstock

Turiştii care ajung în satul Izvorul Muntelui trebuie să ştie că pot găsi câteva pensiuni şi o cabană unde se pot relaxa preţ de una-două zile înainte de a începe drumeţia istovitoare. Pe traseele cu plecare din micul sat, dacă aveţi noroc, puteţi admira capre negre şi flori-de-colţ. 

Cât despre traseele care pornesc din sat, trei sunt recomandate turiştilor şi marcate corespunzător. Unul dintre ele e Lutu Roşu - Poliţa cu Crini - Piatra cu Apă - Detunate - Cabana Dochia - marcat cu bandă albastră -, care are aproximativ 5,3 kilometri, un grad de dificultate mediu şi poate fi parcurs în mai puţin de patru ore. 

Pe platoul Ceahlăului se ajunge şi pe poteca Poiana Maicilor, ce începe de lângă Cabana Izvorul Muntelui, pe la Clăile lui Miron - Piatra Lată a Ghedeonului - Ocolaşul Mic - Cabana Dochia, având o lungime de 7 kilometri. E marcată cu bandă roşie, gradul de dificultate este mediu - deşi unele porţiuni solicită neiniţiaţii la maximum -, la cabană ajungându-se în circa cinci ore.  

Cea de-a treia potecă este Cabana Izvorul Muntelui - Curmătura Lutul Roşu (pe la La Arsuri) - Pârâul Izvorul Alb - Stânca Dochia - Jgheabul cu Hotaru - Cabana Dochia, care poate fi parcursă în aproximativ patru ore. Marcajul de urmat este triunghi albastru, gradul de dificultate al celor aproximativ 5,7 kilometri fiind mediu.

O particularitate periculoasă

Pentru un sejur fără peripeţii, recomandarea salvamontiştilor este să se aleagă doar traseele marcate, Ceahlăul prezentând un risc în plus faţă de alţi munţi din ţară. Pentru că la poale se află lacul de acumulare Bicaz, în perioadele cu temperaturi ridicate, pe măsură ce se ajunge la cote alpine înalte, aerul începe să se rarefieze. 

De pe Toaca se vede o splendidă panoramă a Lacului de acumulare de la Bicaz FOTO Stutterstock

Sunt încurajate consumul mare de lichide, excepţie făcând băuturile alcoolice, şi o masă copioasă înainte de a purcede la drum, căci unele porţiuni ale traseelor sunt foarte grele şi necesită efort susţinut. De asemenea, este important ca ascensiunea să înceapă la primele ore ale dimineţii. 

„Ceahlăul are şi o particularitate, la poale aflându-se lacul de acumulare. Prin evaporarea apei se creează condiţii de furtuni locale foarte puternice pe munte. N-ar trebui să lipsească o trusă de prim-ajutor, alimente, iar încălţămintea turiştilor trebuie să fie adecvată - musai bocanci“, sunt sfaturile lui Raul Papalicef, şeful Serviciului Salvamont Neamţ. 

În rucsa trebuie să existe o lanternă, o pelerină impermeabilă, o haină şi pantaloni mai groşi, pentru că, în caz de precipitaţii, temperatura poate să scadă şi cu peste 25 de grade. Extrem de utile pot fi beţele de drumeţie sau banalele beţe din lemn, pentru că traseul poate deveni alunecos dacă plouă. 

Pe Ceahlău, salvamontiştii sunt non-stop la datorie în cele două baze, una în Durău şi alta la Cabana Dochia, pentru a putea ajunge rapid la persoanele care au nevoie de ajutor.

„Ai impresia că n-a călcat nimeni pe aici de ani şi ani“

Fie că ascensiunea începe de la Izvorul Muntelui, fie de la Durău, pe trasee pot fi zărite stânci ciudate, care au forme umane. Sunt megaliţii antropomorfi, pe care natura i-a modelat, vreme îndelungată, şi în Ceahlău, dar şi în alţi munţi. 

Lor le-a fost dedicată o carte, „Megaliţi antropomorfi în Carpaţii României“, care a apărut în 2008 şi are la bază pasiunea unui medic din Piatra Neamţ, Iuliu Floareş. Un capitol aparte este despre „Olimpul românilor“. Timp de 12 ani, doctorul a luat la pas lanţurile muntoase în căutarea formaţiunilor antropomorfe. 

Cascada Duruitoarea, altă atracţie din masiv FOTO Stutterstock

Albumul are 150 de fotografii, cu prezentări în română şi în engleză ale structurilor modelate de natură, zece dintre ele fiind din masivul Ceahlău: Cuşma Dorobanţului, Panaghia, Masca, Mireasa, Uriaşul - care poate fi văzut foarte bine din faţa Cabanei Dochia, în dreapta -, Santinela, Gemenii, Piatra Lăcrimată şi Piatra Ciobanului. 

Cascada Duruitoarea este un alt punct de atracţie în masiv. Din Durău se ajunge în cel mult două ore la şuvoiul de apă care se revarsă de la circa 30 de metri. Denumirea vine de la zgomotul produs de debitul de apă, care a fost asemuit cu un „duruit“, el putând fi auzit de la mare depărtare. 

Ceahlăului i s-a dus vestea şi peste hotare. Iată ce declarau, în urmă cu câţiva ani, soţii Sally şi Martin Rupert, din Marea Britanie: „O zonă deosebit de frumoasă, virgină, cu locuri superbe. Am sute de fotografii pe care le voi arăta prietenilor, acasă. Este minunat. Muntele şi-a păstrat identitatea aşa cum era de sute de ani, cu locuri sălbatice. Ai impresia că n-a călcat nimeni pe aici de ani şi ani“.

Un munte învăluit în spiritualitate

Ceahlăul este considerat şi un loc încărcat de spiritualitate. Documentele menţionează unele aşezări de pustnici, călugări şi călugăriţe precum Schitul Silvestru - întemeiat în 1455 şi situat pe locul unde se află acum Palatul Cnejilor, în comuna Ceahlău -, Poienile de sub Ceahlău (din secolul XVI), Casiana Ceahlău, Răpciuni Ceahlău, Sofia Ceahlău (secolul XVIII) şi Gura Bicazului (secolul XIX). 

Despre toate se spune că au dispărut sub avalanşe de zăpadă ori sub stânci prăvălite. A supravieţuit timpurilor Mănăstirea Durău, aşezământ de maici, care datează de la începutul secolului XVII. Notorietatea sa este dată şi de faptul că a fost pictată de Nicolae Tonitza şi de studenţii lui. 

Schitul de pe Ceahlău se află la cota 1.750 metri FOTO Stutterstock

În anii '50, măicuţele au fost alungate de comunişti, iar aşezământul a fost transformat în biserică de parohie, dar viaţa monahală a reînviat după '90. La poale, în comuna Poiana Teiului, se află Mănăstirea Petru Vodă, dedicată martirilor din închisorile comuniste. 

Existenţa acesteia este legată de stareţul Iustin, recunoscut drept urmaş al părintelui Cleopa, de la Mănăstirea Sihăstria. După venirea de pe front, în 1945, stareţul a fost arestat şi condamnat, convingerile politice costându-l 19 ani de detenţie. În 1992, a început construirea lăcaşului de cult. 

Pe munte, lângă vârful Toaca, se află Mănăstirea Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Aşezământul a fost ridicat din iniţiativa Mitropolitului Moldovei, Daniel. Pe cheltuiala prinţului Dimitrie Sturdza şi a Armatei, care a transportat materialul cu elicoptere, biserica a prins repede contur şi a fost terminată în august 1993. Pisania scrisă în marmură, aflată în pridvor, consemnează: 

„Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh s-a ridicat această sfântă biserică mănăstire cu hramul Schimbarea la Faţă, în memoria sihaştrilor călugări şi călugăriţe care s-au nevoit în aceste părţi de-a lungul vremurilor, coborând prin rugăciune cerul pe pământul Moldovei şi înălţând sufletele oamenilor în împărăţia lui Dumnezeu“. 

E bine de ştiut şi că din Durău se poate ajunge lesne la mănăstirile Secu, Sihăstria, Sihla, Agapia, Văratec şi Neamţ.

Mâncare ca la mama acasă

Pentru un pat şi o masă caldă vă stau la dispoziţie cabanele Izvorul Muntelui (la circa 800 de metri altitudine), Fântânele (1.100 de metri), dar acum este în renovare şi Dochia (1.800 de metri). Preţul unei nopţi de cazare este cuprins între 50 şi 90 de lei, în funcţie de câte paturi sunt în cameră. 

Staţiunea Durău, alt loc de plecare în drumeţii pe Ceahlău FOTO Stutterstock

În staţiunea Durău există hoteluri care percep între 90 şi 150 de lei pe noapte. Ca alternativă sunt pensiunile agroturistice din staţiune, unde tarifele sunt ceva mai mici - o cameră cu două paturi costă de la 60 până la 100 de lei. 

Însă un lucru este sigur: peste tot se poate mânca dumnezeieşte. La pensiuni meniul nu este fix, aşa că se pot savura în tihnă o gamă variată de brânzeturi, borşuri - de fasole, de cartofi dres cu smântână sau zer, de carne, de hribi, de burtă - sau alte specialităţi moldoveneşti, printre care tochitură cu brânză de la stânile din munte, hribi cu smântână sau pui înăbuşit la ceaun, cu mujdei şi smântână. Şi câte altele... 

Vă recomandăm să mai citiţi: 

Tânăr găsit în stare critică pe Ceahlău, după ce a fost abandonat de prieteni. „Murea până dimineaţă“

Fenomen straniu şi unic în Ceahlău, la răsărit, pe 6 august. Mii de oameni vor sfida pandemia urcând pe munte