Faţa nevăzută a defunctului ÎPS Pimen: „Nu-i plăcea risipa. Aduna apa minerală pe care muncitorii o lăsau în sticle”
0ÎPS Pimen Suceveanul s-a stins din viaţă în luna mai, după ce s-a infectat cu SARS-COV-2, însă a rămas în mintea şi sufletul celor care l-au cunoscut şi l-au îndrăgit. Între ei, fostul arhitect al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Doru Olaş Ghiocel, şi stomatologul Ioan Costea.
ÎPS Pimen a condus Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor timp de trei decenii. În toată această perioadă a locuit în Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou” din municipiul Suceava.
Dentistul său, Ioan Costea, a declarat pentru „Adevărul” că Înaltul era un om surprinzător. Medicul îşi aminteşte că, după Revoluţie, şi-a deschis un cabinet privat în zona centrală a oraşului. Era aproape gata, mai avea nevoie doar de un boiler ca să-şi asigure apa caldă.
Într-una din zile, ÎPS Pimen a venit la cabinet, şi i-a făcut cadou un tocmai boilerul de care mai avea nevoie.
„Ne-am mai şi contrat. Mi-a reproşat că am fost prea aspru cu unii preoţi. Este drept că au fost preoţi pe care i-am evitat, pe care nu i-am primit în cabinet sub diferite pretexte pentru că nu se ridicau la nivelul aşteptărilor mele. Tatăl meu a fost preot şi am ştiut cum trebuie să fie un preot”, a spus Ioan Costea.
ÎPS Pimen a purtat discuţii în contradictoriu şi cu Olaş Ghiocel, arhitectul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Dialogul a fost constructiv pentru că-n final Doru Olaş a proiectat peste 60 de biserici în judeţul Suceava.
ÎPS Pimen a dat dovadă de flexibilitate, deschidere şi înţelegere, mărturie stă biserica „In memoriam”, de lângă Palatul de Justiţie, care are o arhitectura atipică. Ierarhul localului le-a permis preoţilor şi implicit arhitectului să se abată de la proiectul tradiţional.
„Am făcut o casă, unde va în cartierul Burdujeni, în spatele vechiului Cinematograf. Şi, când lucram la restaurarea Probotei, mergeam cu el şi vedea casa şi spunea: zbuciumat trebuie să fie arhitectul ăsta. Şi nu i-am spus niciodată. I-a spus un consilier la un moment dat. După ce a aflat mi-a spus: Doru, cred că puteam să pun mâna în foc că tu ai făcut-o”, îşi aminteşte arhitectul.
Doru Olaş a arătat că ierarhul avea comportamentul unui om modest. Îşi aminteşte că atunci când mergeau ca să viziteze şantierele, de multe ori nu erau suficiente locuri în maşină, şi „pentru că ÎPS Pimen era mărunţel, îl ţineam în braţe”.
Totodată, lui ÎPS Pimen nu-i plăcea risipa în general.
„Aveam nişte muncitori şi le aduceam apă minerală. Şi a venit Înaltul şi a văzut că muncitorii începeau sticlele, dar nu le goleau. Nu-i plăcea risipa şi aduna apa care rămânea în sticle şi le dădea muncitorilor. Era un om minunat. (...) Arhiepiscopia nu va mai avea prea curând un astfel de om”, este de părere arhitectul.
Se încarcă comentariile...
