„Miracol” de Paşte pentru Pata Rât: apă potabilă pentru clujenii care trăiesc lângă rampa de gunoi. „Când vii din centrul Clujului aici e puţin şocant”
0
În centrul IT al României, în care activează companii de talie mondială precum Bosch sau Emerson, într-un oraş care se laudă cu cel mai bun nivel de trai din România, peste 2.000 de persoane trăiesc în condiţii de Ev Mediu lângă groapa de gunoi Pata Rât. O companie privată a început demersurile pentru asigurarea apei potabile pentru comunităţile de aici.
„Când vii din centrul Clujului la Pata Rât e puţin impresionant ca să nu zic şocant pentru că, sigur, vezi cele mai moderne clădiri, unele dintre cele mai puternice companii la nivel mondial, Bosch, Emerson, DeLonghi şi altele...”, spune Lucian Pavel, inginer chimist şi managerul Departamentului pentru Protecţia Mediului din cadrul companiei Klarwin, care tratează levigatul provenit de la vechea groapă de gunoi de la Pata Rât.
Apa murdară care se scurge din groapa de gunoi închisă este trecută printr-un proces de purificare şi este lăsată să curgă într-un pârâu.
„Am fost impresionaţi de bucuria cu care copiii care au sesizat imediat că din conducta noasta ieşea o apă foarte curată. Copiii îşi luau apă de acolo, din pârâu, pentru îmbăiere, pentru diverse nevoi. Noi am pus un mesaj acolo că apa nu este de băut”, spune Pavel.
În cei circa 3 ani de când compania lucrează la Pata Rât, angajaţii acesteia au ajuns să cunoască foarte bine comunitatea de acolo.
„Ne-am dezvoltat apartenenţa la comunitate şi anul acesta ne-am gândit, apropiindu-se şi sărbătorile: „ce am putea să facem pentru comunitate?” Au fost diverse idei. În trecut s-au mai donat caiete, alimente, diverse lucruri. Putem dona şi noi astfel de produse, dar noi am avem o activitate (compania livrează soluţii de purificare a apei-nr) şi ne-am întrebat: cu apa potabilă cum este? Am văzut copiii care veneau la apă, veneau cu bidoane, cu căruţa. Am luat legătura cu asociaţia Zona Metropolitană Cluj şi i-am întrebat ce nevoi sunt acolo”, povesteşte Pavel. Astfel, se pare că una dintre cele mai mari probleme este lipsa accesului la apă potabilă.
„Cea mai bună apă din tot Clujul să fie la Pata Rât”
În Pata Rât trăiesc patru comunităţi. „Sunt două comunităţi foarte aproape de rampa de transfer a deşeurilor care au foarte puţin acces la apa potabilă. În Dallas (aşa a fost denumită ironic una dintre comunităţi-nr) sunt câteva cişmele. În partea cealaltă, lângă Calea ferată este doar o cişmea. Deci nevoia de apă e stringentă. Atunci, ne-am gândit ce-ar fi dacă am reuşi ca aceşti oameni nevoiaşi, pentru că sunt aproximativ 2.500-3.000 de oameni acolo, dintre care jumătate sunt copii, ar avea acces la apă potabilă”, spune inginerul.
Astfel, s-a născut un nou proiect de responsabilitate socială pentru companie: asigurarea apei potabile pentru aceste comunităţi.
„Am plecat de la ideea: ce ar fi să venim cu un container, cu o instalaţie mobilă, să găsim o sursă de apă, dacă e nevoie facem şi foraj, şi dintr-o dată oamenii dea colo să simtă că apa- care este o nevoie de bază le va fi accesibilă, şi nu este doar o apă, ci este cea mai bună apă din lume. Cumva, am întoarce puţin piramida. Am avea şansa ca apa cea bună din tot Clujul să fie la Pata Rât”, explică inginerul. Sistemul de purificare a apei folosit de companie nu are la bază clorul, aşa cum se întâmplă în sistemele clasice , ci se face prin filtrarea prin diferite membrane. „Sistemul nostru nu acţionează chimic asupra apei şi păstrează echilibrul natural al apei. Noi zicem că e cea mai modernă tehnologie”, precizează Pavel.
„Soluţiile nu sunt scumpe şi nu înţeleg de ce nu sunt implementate”
Întrucât nevoile comunităţilor sunt diferite şi soluţiile vor fi diferite. „Comunitatea de jos, de la Poştă, are acces la reţeaua oraşului, dar există doar o cişmea. Acolo prima nevoie nu este de a creşte calitatea a apei, ci de suplimentare a surselor, practic de realizarea mai multor cişmele. La Dallas, de asemenea, accesul la apă potabilă este insuficient pentru toată comunitatea. Comunitatea de pe rampă nu are acces la niciun fel de apă şi depinde de bunăvoinţa unora sau altora. Acolo, până să vorbim de cişmea este vorba despre aducţiunea de apă. De exemplu, pentru rampă soluţiile nu sunt scumpe şi nu înţeleg de ce nu sunt implementate. O pompă de 9 metri cubi pe oră care poate să ducă la 35 de metri înălţime apă costă 900 şi ceva de euro. Mai iei nişte conducte, nişte mufe şi aduci apa acolo, nu trebuie să faci un proiect european de 20 de milioane de euro”, explică Pavel.
Înainte de sărbători, compania a donat 4 tone de alimente pentru 350 de familii de la Pata Rât. După Paşti, „se va înfiinţa un grup de lucru cu Zona Metropolitană Cluj, poate şi cu cei de la Compania de Apă Someş şi vom analiza care sunt sursele de apă şi să facem un plan. Primul pas ţine de accesibilitatea apei, al doilea, de calitatea apei”, explică specialistul.
„Comunitatea de la Pata Rât are mai bine de 10 ani şi noi nu facem nici măcar cât am făcut pentru sirieni sau pentru alţi refugiaţi”
Unul dintre motivele invocate de autorităţile clujene pentru lipsa de investiţii în acea zonă este faptul că se încearcă mutarea acestora în oraş. Printr-un proiect finanţat cu 4 milioane de euro, fonduri norvegiene, 35 de familii au fost mutate de la Pata Rât în apartamente achiziţionate în diferite cartiere din Cluj-Napoca, iar un alt proiect similar va fi implementat în curând de asociaţia Zona Metropolitană Cluj.
„Înţeleg şi apreciez că se fac eforturi şi cu siguranţă e un plan care va mai avea nevoie de câţiva ani. Haideţi să ne gândim puţin. Un container mobil care produce 300 de metri cubi de apă pe oră costă în jur de 700.000 euro. Ce e pentru o municipalitate precum cea a Clujului suma aceasta, în contextul în care numai închiderea rampei de gunoi a costat multe milioane de euro”, spune inginerul.
Pavel a făcut o comparaţie cu cheltuielile necesare pentru asigurare a unor condiţii decente de trai pentru refugiaţii care au ajuns în România din cauza războiului din Siria.
„În contextul valului de refugiaţi, Guvernul României le-a creat condiţii superioare celor din Pata Rât. Nimeni nu-şi doreşte ca acei refugiaţi să rămână pentru totdeauna în România. S-au alocat fonduri mari pentru containere, mâncare, condiţii pentru ca aceşti refugiaţi din Siria, din Asia, Africa şi de unde mai vin ei să găsească un loc cel puţin temporar de a sta. Comunitatea de la Pata Rât are mai bine de 10 ani şi noi nu facem nici măcar cât am făcut pentru sirieni sau pentru alţi refugiaţi”.
Întrebat de ce crede că autorităţile clujene nu fac eforturi pentru a asigura apa potabilă în comunităţile de la Pata Rât, Pavel susţine: „cred că la nivelul autorităţilor locale este foarte complicat. Legislaţia nu sprijină astfel de acţiuni. Aş fi ipocrit să spun că autorităţile locale nu se implică. Cred că e greu la nivel administrativ să iei astfel de decizii. Cred că noi cei din mediul privat putem să spargem blocajele administrative şi legislative. Dacă noi, de la Klarwin introducem apa potabilă nu ne poate acuza nimeni de corupţie. De aceea anumite lucruri se pot rezolva mai uşor de către companiile private”.
„La Pata Rât e mai multă umanitate decât în tot Clujul”
Întrebat despre experienţa pe care a avut-o cu Pata Rât, Pavel susţine că şi-a amintit de perioada studenţiei când a participat la recensământul din 2002 şi a fost nevoit să intre într-o comunitate foarte săracă. „Am descoperit atunci, şi mi-am amintit acum la Pata Rât de acel moment, cât de smeriţi sunt oamenii aflaţi în astfel de situaţii. Ce te şochează, dincolo de stigmatizare, pentru că la noi copiii sunt învăţaţi: „vezi că vin ţiganii şi te fură dacă nu eşti cuminte”, faptul că oamenii te întâmpină cu inima deschisă, afli de tot felul de situaţii despre care ai crede că sunt posibile doar în filme. Aceste lucruri îi fac să fie smeriţi. Smerenia te influenţează. Paradoxal, cred că la Pata Rât este mai multă umanitate decât este în tot Clujul”.
Pavel e de părere că această comunitate trebuie să amintească clujenilor că e important „să rămână oameni”: „Comunitatea de la Pata Rât e un exemplu de umanitate şi de bun simt şocant pentru noi cei care venim din viaţa corporatistă. Cred că comunitatea de Pata Rât e acolo în Cluj ca să echilibreze situaţia la Cluj: da, aici este cel mai modern hub IT din România, dar trebuie să rămânem oameni. M-aş bucura ca dincolo de noi toţi să pună umărul şi mari companii precum Bosch, Emerson, DeLonghi şi sunt sigur că fiecare face lucruri importante”. Pe de altă parte, inginerul susţine că este sigur că oraşul va rezolva această problemă.
În ceea ce priveşte proiectul companiei pe care o reprezintă, Pavel susţine că „vrem ca până când începe perioada caldă să rezolvăm problemele cu apa potabilă în Pata Rât. Ar fi ruşinos să ne apuce toamna”.
Vă mai recomandăm
Cum s-au cheltuit 4 milioane de euro pentru „salvarea” romilor de la Pata Rât din Cluj
Se încarcă comentariile...
