Baritonul Valentin Vasiliu: „Se pare că normalitatea revine, ceea ce ne dă speranţă şi o mare dorinţă de muncă”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Valentin Vasiliu

O.Ş.P. Să începem cu anii de formare. Aţi absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti şi aţi debutat cu rolul Schaunard din „La Bohème” de Giacomo Puccini la Opera Naţională Română Cluj-Napoca, în anul 1990. Care sunt personalităţile artistice care v-au modelat cariera artistică în primii ani?

Valentin Vasiliu: Am avut parte de mai mulţi profesori în cadrul Universităţii, aş dori să menţionez pe cei care au avut un aport deosebit: Pompei Hărăşteanu, m-a pregătit pentru admitere împreună cu pianistul Cristian Vais, apoi am ajuns la Irina Gavrilovici, mare muzician şi îndrumător vocal. Au urmat Emilia Petrescu, Constantin Gabor şi Ludovic Spiess, care la sfârşitul studiilor din România, au pus ordine în vocea mea şi mi-au îndreptat nişte mici defecte acumulate până am ajuns la ei.

O.Ş.P.: În anii 90 aţi avut ocazia să cântaţi deja în Europa. Cum s-au derulat exact lucrurile? Erau anii în care porneau către scenele europene mai multe nume formate la şcoala românească de canto. Cum a fost pentru Valentin Vasiliu?

V.V.: Da, am reuşit să cânt într-o audiţie pentru Hans Gabor la Bucureşti, ocazie cu care eu şi 12 alţi solişti din România am fost angajaţi pentru un turneu în Asia şi Japonia. Alături de Claudia Codreanu, eram cei mai tineri, abia absolvisem facultatea.

O.Ş.P.: Cu Wiennerkammeroper, aţi realizat turnee în Japonia, Coreea de Sud şi China cu rolurile lui Figaro din Nunta lui Figaro de Mozart sau Leporello din Don Giovanni. Au turneele un alt tip de încărcătură emoţională?

V.V.:  Cred că da, se munceşte intens şi rapid în perioadele de pregătire, totuşi am reuşit să ajung la Staatsoper la Viena să-i văd pe viu pe Luciano Pavarotti, Luis Lima, Herman Prey, Bryn Terfel, Jose Careras şi alţii, care m-au inspirat enorm în acel moment.

O.Ş.P.: Spre finalul anilor 90, aţi studiat timp de patru semestre tehnică vocală la The Catholic University of America din Washington? În aceeaşi perioadă debutaţi la The Washington Opera în Contele Ceprano din Rigoletto. De ce aţi decis să vă stabiliţi în SUA, pentru un cântăreţ de opera nu era Europa mai ofertantă?

V.V.: După câţiva ani de angajament ca solist la Opera Naţională din Bucureşti (respectiv 1991-2000) am decis să încerc să mă dezvolt într-o carieră internaţională şi am avut şansa să fiu invitat în Statele Unite de un prieten american care a lucrat în România în diplomaţie economică. Joshua Greene este numele său şi este un pianist amator, pe care îl apreciez enorm pentru uşurinţa cu care citeşte partituri, abilitatea de a fi un bun solist şi un fantastic acompaniator. Alături de el am susţinut concerte la Centrul Cultural American, Templul Coral din Bucureşti, am fost invitaţi în studioul Seratei Muzicale de către marele Iosif Sava şi am susţinut muzical împreună multe serate de neuitat. Josh m-a introdus în repertoriul teatrului muzical american şi am reuşit astfel să pătrund în minunata atmosferă a muzicii de pe Broadway, care mi-a adus multă satisfacţie. Invitat în 1998 de Josh să îi vizitez familia în Virginia, am mers cu bucurie şi am descoperit cu emoţie măreţia americană, la care am visat de mic copil. Tatăl meu a fost posesorul unui Chevrolet Impala model 1966, convertibil, eu am învăţat engleză de mic, din pasiune, pentru a putea să-l ajut pe tata să citească manualul de reparaţii al autoturismului... Josh mi-a organizat nişte audiţii pe care le-am cântat frumos şi astfel am ajuns să debutez la Washington Opera, în 1999, alături de Ana Netrebko, în regia Martei Domingo. Apoi am cântat sub bagheta lui Placido Domingo, Sacristanul în Tosca. În acelaşi timp, am obţinut o bursă de doctorat la The Catholic University of America şi am studiat cu o mare soprană şi profesoară, Sharon Christman.

Valentin Vasiliu

O.Ş.P.: Aţi colaborat, de-a lungul carierei, cu Filarmonici din Europa, SUA şi Extremul Orient, precum şi cu Wiennerkammeroper, New York National Opera, West Palm Beach Opera, Opera Las Vegas, Carnegie Hall, Washington Opera. Evoluţia pe care dintre aceste scene v-a oferit experienţele cele mai importante?

V.V. :  Contactul cu fiecare dintre companiile pe care le-aţi menţionat a avut o importanţă covârşitoare în dezvoltarea mult dorită la despărţirea de ONB, în 1999. Nu sunt acceptate rateuri, nicăieri, am fost în formă şi entuziast, cu fiecare posibilitate de a munci alături de mari artişti ai marilor scene, tinereţea şi munca asiduă m-au ajutat, m-au dus în timp scurt către roluri mai importante, am reuşit să mă pot coordona prin toate noile provocări şi studiul continuu, mi-a adus rezolvări şi echilibru profesional. Am ajuns să închei un contract de impresariat pentru mai mulţi ani cu Thea Dispeker Inc de la New York, după primul an de studii şi cântat la The Washington Opera. Au urmat multe roluri superbe de operă, solouri în multe oratorii şi cantate, scene pe care nu mi-am imaginat că voi ajunge vreodată. Aş menţiona aici alături de Carnegie Hall şi Los Angeles Opera, Chattanooga Opera, pe care nu le-am menţionat, Beaumont-Texas Simphony, Washington Concert Opera, diCapo Opera, şi alte scene importante. Aş dori să menţionez că am avut şansa să cânt o audiţie la Metropolitan Opera în 2009 pe scena mare, două arii importante din Fidelio şi Povestirile lui Hoffmann, în faţa comitetului artistic de atunci. Între timp am fost invitat pentru rolul Telramund, la Atena, în 2018.

O.Ş.P.: Din anul 2011 aţi decis să deveniţi din nou solist al Operei Naţionale Bucureşti, pe scena căreia cântaţi frecvent roluri precum, Escamillo din Carmen de Bizet, Sharpless din Madama Butterfly de Puccini, Schaunard din La Boheme şi nu numai. Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene. După o carieră care v-a dus în multe colţuri ale lumii, cum vă simţiţi ca parte a companiei bucureştene.

V.V.:  După mai mulţi ani de depărtare de casă, după trecerea părinţilor mei la cele veşnice, am revenit pe scena operei unde, cu multă inspiraţie, am dobândit un repertoriu bogat şi am reuşit să acumulez experienţa şi dragostea pentru scenă. La Opera Naţională din Bucureşti mă simt împlinit artistic, aş dori să-mi continui activitatea ceva mai activ pe scenă decât în ultimii 3 ani, în care am ajuns să trebuiască să cânt din nou, cu obstinaţie, doar câteva roluri comprimare.

O.Ş.P.: In septembrie 2013, apăreaţi în rolul Donner în Das Rheingold şi Gunther în Gotterdammerung în versiunea integrală în concert a Ring-ului de Richard Wagner, pentru Festivalul George Enescu sub bagheta lui Marek Janowsky, cu Berlin Rundfunk Symphony, pentru ca în 2014 să evoluaţi în rolul Telramund din Lohengrin la Opera Naţională din Bucureşti. Ce înseamnă Wagner ca orientare repertorială pentru Valentin Vasiliu?

V.V.: Sunt foarte fericit că pot cânta, printre altele, multe roluri din repertoriul wagnerian. Ajungând aici am simţit cum, printr-o muncă intensă, reuşesc să pătrund în această zonă a exprimării vocale, care aduce satisfacţii artistice intense. Pompei Hărăşteanu mi-a spus, chiar de la început, după primele lecţii, că în viitor voi fi un cântăreţ care va accesa uşor acest repertoriu şi a ţinut să-mi amintească asta îmbrăţişându-mă după un spectacol în 2012 cu opera Lohengrin, la Bucureşti. Consider inegalabilă intensitatea scenică şi muzicală creată de acest imens compozitor.

O.Ş.P.: O altă orientare repertorială a lui Valentin Vasiliu, care a mers în paralel cu rolurile de opera, este cea către muzica vocal-simfonică. Aveţi partituri favorite şi în acest domeniu?

V.V.: Repertoriul vocal-simfonic îmi este foarte drag şi am avut mereu o deschidere mare pentru solourile de bas-bariton, am cântat de la Händel, la Stravinsky şi chiar lucrări ale unor compozitori contemporani. Îmi doresc cu asiduitate să revin pe scena Filarmonicii “George Enescu” în orice îmi vor propune, căci de câţiva ani apar regulat pe scena Ateneului Român, cu mult entuziasm. Îmi doresc mult să cânt Requiemul de Giuseppe Verdi, pe care l-am mai prezentat la Washington DC şi Filarmonica din Timişoara. Îmi doresc şi o revenire pe scenă alături de Orchestrele Radio, unde am mai colaborat în trecut.

O.Ş.P.: Dintre partenerii de scenă şi regizorii cu care aţi colaborat pe scena bucureşteană cu care aţi avut cea mai bună colaborare?

V.V.: Cu plăcere spun, lista ar fi foarte mare, căci toţi dirijorii şi regizorii cu care am lucrat, au lăsat urme adânci în conştiinţa mea artistică. De asemenea, cântăreţii cu care am avut şansa să împart scena au fost la mare înălţime, de cele mai multe ori. Aş dori să-i menţionez aici pe C.Trăilescu, C. Petrovici, L.Anca, C.Litvin, din prima mea perioadă de angajament la ONB, apoi mai recent pe Leo Hussain, Marek Janowski, Cristian Mandeal, Gerd Shaller, Jin Wang, regretatul meu coleg de generaţie şi prieten, Camil Marinescu, Nicolae Moldoveanu, Iosif Prunner, Ilarion Ionescu Galaţi, Tiberiu Soare, Ciprian Teodoraşcu, Vlad Conta. Iar ca regizori pe Hero Lupescu, Cristina Cotescu, Ştefan Neagrău, Cătălin Arbore, Graham Wick, Andrei Şerban.

O.Ş.P.: Dar pe scenele internaţionale, cu ce parteneri de scenă aţi avut experienţe de care vă amintiţi cu plăcere?

V.V.: Îmi amintesc cu emoţie de debutul alături de marea noastră soprană, Angela Gheorghiu, imensul Placido Domingo, Justino Diaz, Sharon Christman – profesoara mea. Charles Riecker, cu care am studiat la New York.

O.Ş.P. Revenind la Opera din Bucureşti, care sunt rolurile pe care nu le-ţi abordat încă şi cu care v-aţi dori să vă întâlniţi pe scenă?

V.V.: Alfio, Tonio, Amonastro, Kurwenal, cei 4 diavoli din Hoffmann, Dulcamara…

Valentin Vasiliu

O.Ş.P.: Cum a resimţit Valentin Vasiliu perioada ultimului an şi jumătate în care, din cauza pandemiei, artiştii s-au aflat departe de publicul lor?

V.V.: Of, a fost neplăcut, mai ales perioada cu restricţii totale…. Apoi a fost neplăcut că nu am putut studia în teatru atunci când s-ar fi putut, totuşi, eu am acasă un studio de muzică unde am mai putut beneficia de un pian bun şi soţia mea, Lăcrămioara, m-a mai acompaniat de câteva ori. Am reînceput să studiez la violoncel şi am încercat să înregistrez partea de cello de la Doina enesciană, o raritate. Am încercat să rămân antrenat multă vreme, dar, ca toată lumea, am avut şi momente de cădere psihică. Pisicile noastre au fost excepţionale, oferindu-ne dragoste şi spectacole atletice... zilnic. Ne-am bucurat enorm atunci când s-au transmis pe net înregistrări din spectacolele precedent înregistrate. A fost o perioadă de regândire a celor mai importante acţiuni şi forţe motrice din viaţă, de aşteptare şi meditaţie. A fost imposibil să mai facem planuri de vreun fel... Totuşi, se pare că normalitatea revine, ceea ce ne dă speranţă şi o mare dorinţă de muncă. Spectacolele cu public au reînceput, iar după  vacanţă trebuie să începem studiul cu entuziasm, pentru redeschiderea Stagiunii Centenare.

O.Ş.P. : Multe producţii online în această perioadă. Sunt ele o opţiune de viitor în perspectiva dvs.?

V.V.: Sperăm cu toţii să se revină la normal, ne-am vaccinat, sperăm să dispară această pandemie şi să ne bucurăm de tot ce ne poate oferi viaţa, să reuşim să uităm această perioadă sumbră. Muzica live este incomparabilă cu înregistrările, trăită în sală ea aduce mari satisfacţii, iar în această perioadă, poate deveni terapie, fiind atât de necesară sufletului.

O.Ş.P.: Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene. Aruncând o privire asupra istoriei, care credeţi că a fost perioada de glorie a acesteia, din perspectiva dvs.?

V.V.: Centenarul ONB este o mare sărbătoare, care sper să aibă parte de săli pline, normalitate, public fericit şi o superbă producţie de Lohengrin, dacă se poate! Istoria instituţiei mele are o consistenţă considerabilă, iar noi cei care o servim astăzi, trebuie să nu ne oprim din studiu, pregătire şi spectacole cât mai atractive pentru publicul iubitor al genului. Trăim momente înălţătoare, avem un potenţial mare şi cred că suntem într-o perioadă fastă, care poate anunţa succes pe termen îndelungat, sperăm să ne ridicăm la nivel internaţional şi să reuşim să mergem din nou în turnee, poate cu întreaga companie.

O.Ş.P.: Un mesaj pentru Opera Naţională din Bucureşti şi pentru publicul ei în acest an centenar ?

V.V.: La mulţi ani plini de realizări cu mare însemnătate artistică, pace şi echilibru! Sănătate, inspiraţie  şi putere de muncă, tuturor artiştilor Operei Naţionale Bucureşti!

Repertoriul de operă:

•    Pizarro din Fidelio de Ludwig van Beethoven
•    Escamillo şi Morales din Carmen de Georges Bizet
•    Nourabad din Les Pêcheurs de perles (Pescuitorii de perle) de Georges Bizet
•    Gerard din Andrea Chénier de Umberto Giordano
•    Peter din Hänsel şi Gretel de Engelbert Humperdinck
•    Leporello din Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart
•    Figaro şi Antonio din Le nozze di Figaro (Nunta lui Figaro) de Wolfgang Amadeus Mozart
•    Lindorf, Coppélius, Miracle şi Dapertutto din Les Contes d’Hoffmann (Povestirile lui Hoffmann) de Jacques Offenbach
•    Schaunard din La Bohème de Giacomo Puccini
•    Sharpless şi Yamadori din Madama Butterfly de Giacomo Puccini
•    Scarpia şi Sacristanul din Tosca de Giacomo Puccini
•    Don Bartolo din Il barbiere di Siviglia (Bărbierul din Sevilla) de Gioachino Rossini
•    Contele Ceprano din Rigoletto de Giuseppe Verdi
•    Germont din La traviata de Giuseppe Verdi
•    Alphonso din La favorita de Gaetano Donizetti
•    Telramund din Lohengrin de Richard Wagner
•    Dulcamara din L’elisir d’amore (Elixirul dragostei) de Gaetano Donizetti
•    Vittelius din Herodiade de Jules Massenet
•    Iago din Otello de Giuseppe Verdi
•    Donner din Das Rheingold (Aurul Rinului) de Richard Wagner
•    Gunther din Götterdämmerung (Amurgul zeilor) de Richard Wagner
•    Geronimo din Il matrimonio segreto (Căsătoria secretă) de Domenico Cimarosa

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite