CJUE: Judecătorii pot ignora decizii ale CCR contrare dreptului european, dacă se creează un risc sistematic de impunitate

0
Publicat:
Ultima actualizare:
CJUE

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a decis, marţi,că judecătorii români pot lăsa neaplicate decizii ale CCR care sunt contrare dreptului Uniunii Europene, fără a exista riscul ca aceştia să răspundă disciplinar.

 “Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale care conduce la anularea hotărârilor pronunţate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispoziţiile naţionale în materie de prescripţie, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie”, arată CJUE în decizie, for sesizat de instanţele din România ca urmare a unei decizii a CCR prinvine nelegalitatea completurilor de judecată.

Este vorba despre decizii ale CCR din anul 2019, prin care s-a stabilit nelegalitatea completurilor de 3 şi de 5 judecători (ale ÎCCJ), măsuri care au dus la anularea unor sentinţe şi rejudecarea respectivelor cauze, Elena Udrea şi Dan Şova fiind printre beneficiarii acestor decizii.
“Supremaţia dreptului Uniunii impune ca judecătorii naţionali să aibă puterea să lase neaplicată o decizie a unei curţi constituţionale care este contrară acestui drept, în special fără a fi expuşi riscului de a le fi angajată răspunderea disciplinară”, menţionează Curtea.

Caracterul obligatoriu al MCV

Curtea reiterează că MCV este obligatoriu pentru România, precum şi obiectivele de referinţă care urmăresc asigurarea statului de drept.

"Chiar dacă normele care guvernează organizarea justiţiei în statele membre, în special cea referitoare la compunerea completurilor de judecată în materie de fraudă şi de corupţie, intră în principiu în competenţa statelor respective, Curtea menţionează că acestea trebuie să respecte obligaţiile care decurg din dreptul UE, printre care şi combaterea infracţiunilor, inclusive a celor de corupţie care aduc atingere intereselor financiare ale UE", transmite CJUE, menţionând că România are obligaţia de a lupta împotriva corupţiei şi, în special, contra corupţiei la nivel înalt, fiind necesară punerea în aplicare a pedepselor.

"Curtea arată că îi incumbă în primul rând legiuitorului naţional sarcina de a lua măsurile necesare pentru a garanta că regimul procedural aplicabil infracţiunilor menţionate nu prezintă un risc sistemic de impunitate", se arată în decizie, judecătorii precizând că instanţele naţionale "trebuie să lase neaplicate dispoziţiile interne care împiedică aplicarea unor sancţiuni efective şi disuasive".
Prescripţia ar putea împiedica sancţionarea persoanelor care au avut funcţii importante

"In speţă, aplicarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în discuţie are drept consecinţă că respectivele cauze de fraudă şi de corupţie trebuie să fie rejudecate, dacă este cazul, de mai multe ori, în primă instanţă şi/sau în apel. Având în vedere complexitatea şi durata sa, o astfel de rejudecare are în mod inevitabil ca efect prelungirea duratei procedurilor penale aferente.

Or, pe lângă faptul că România s-a angajat să reducă durata procedurii pentru cauzele de corupţie, Curtea aminteşte că, ţinând seama de obligaţiile specifice care îi incumbă României în temeiul Deciziei 2006/928, reglementarea şi practica naţionale în această materie nu pot avea drept consecinţă prelungirea duratei anchetelor privind infracţiunile de corupţie sau slăbirea în orice alt mod a luptei împotriva corupţiei.

Pe de altă parte, ţinând seama de normele naţionale de prescripţie, rejudecarea cauzelor în discuţie ar putea conduce la prescrierea infracţiunilor şi ar putea împiedica sancţionarea, în mod efectiv şi disuasiv, a persoanelor care ocupă cele mai importante poziţii în statul român şi care au fost condamnate pentru săvârşirea în exercitarea funcţiilor lor a unor fapte de fraudă gravă şi/sau de corupţie gravă. Prin urmare, riscul de impunitate ar deveni sistemic pentru această categorie de persoane şi ar repune în discuţie obiectivul combaterii corupţiei la nivel înalt", arată CJUE. 

Dreptul european permite neaplicarea deciziilor CCR

Cerinţele care decurg din articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale ale UE " nu împiedică o eventuală neaplicare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la specializarea şi la compunerea completurilor de judecată în materie de corupţie", informează CJUE.

Referitor la garanţia de independenţă a judecătorilor, CJUE menţionează că dreptul Uniunii nu se opune ca deciziile Curţii Constituţionale să fie obligatorii pentru instanţele de drept comun, cu condiţia ca independenţa acestei curţi, în special faţă de puterile legislativă şi executivă, să fie garantată.

"În schimb, acest drept se opune ca răspunderea disciplinară a judecătorilor naţionali să fie angajată prin orice nerespectare a unor asemenea decizii", arată Curtea.

Judecătorii menţionează că independenţa instanţelor este esenţială, fiind necesar ca magistraţii "se afle la adăpost de intervenţii sau de presiuni exterioare care le pot pune în pericol independenţa".

Deşi dreptul Uniunii nu impune statelor membre un model constituţional precis care să reglementeze raporturile dintre diferitele puteri statale, Curtea arată că statele membre trebuie totuşi să respecte, printre altele, cerinţele de independenţă a instanţelor care decurg din acest drept.

"În aceste condiţii, deciziile curţii constituţionale pot fi obligatorii pentru instanţele de drept comun, cu condiţia ca dreptul naţional să garanteze independenţa respectivei instanţe în special faţă de puterile legislativă şi executivă. În schimb, dacă dreptul naţional nu garanteazăaceastă independenţă, dreptul Uniunii se opune unei astfel de reglementări sau practici naţionale, o asemenea curte constituţională nefiind în măsură să asigure protecţia jurisdicţională efectivă impusă de acest drept", susţin judecătiorii, precizând că "o hotărâre judecătorească conţine o eventuală eroare în interpretarea şi aplicarea normelor de drept naţional şi de drept al Uniunii sau în aprecierea faptelor şi în evaluarea probelor nu poate conduce în sine la angajarea răspunderii disciplinare a judecătorului în cauză".

Curtea informează că răspunderea disciplinară a unui judecători pentru o decizie trebuie să fie limitată la cazuri excepţionale. "O reglementare naţională potrivit căreia orice nerespectare a deciziilor curţii constituţionale de către judecătorii naţionali de drept comun este de natură să angajeze răspunderea lor disciplinară nu respectă aceste condiţii", arată magistraţii europeni.

Supremaţia dreptului Uniunii

"Principiul supremaţiei dreptului Uniunii se opune ca instanţele naţionale să nu poată, cu riscul aplicării unor sancţiuni disciplinare, să lase neaplicate deciziile Curţii Constituţionale contrare dreptului Uniunii", transmite Curtea, menţionând că aplicarea dreptului comunitar nu poate varia de la un stat membru la altul "fără ca dispoziţiile interne, inclusiv de ordin constituţional, să poată împiedica acest lucru".

CJUE transmite că instanţele naţionale trebuie să lase neaplicată, din oficiu, orice reglemenatare sau practivă naţională contra dreptului UE, care are efect direct fără a trebui să aştepte corelarea în legislaţia naţională.

"În ipoteza în care un judecător naţional de drept comun ar ajunge să considere, în lumina unei hotărâri a Curţii, că jurisprudenţa curţii constituţionale naţionale este contrară dreptului Uniunii, faptul că acest judecător naţional ar lăsa neaplicată jurisprudenţa menţionată nu poate angaja răspunderea sa disciplinară", spun judecătorii.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite