RIA Novosti, articol halucinant despre „denazificarea“ Ucrainei sub titlul: „Ce ar trebui să facă Rusia cu Ucraina?”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Sub titlul „Ce ar trebui să facă Rusia cu Ucraina?“, agenţia de propagandă a Kremlinului, Ria Novosti, publică un articol halucinant semnat de politologul şi filosoful rus Timofei Sergheiţev, care spune că Ucraina nu poate exista ca stat naţional şi că ucrainenii trebuie „denazificaţi”.

„Denazificarea este necesară atunci când o parte semnificativă a poporului - cel mai probabil majoritatea - a fost stăpânită şi atrasă de regimul nazist în politica sa. Adică atunci când ipoteza „oamenii sunt buni - guvernul e rău” nu funcţionează. Recunoaşterea acestui fapt stă la baza politicii de denazificare“, scrie Timofei Sergheiţev în articolul său publicat duminică pe site-ul Ria Nosvosti.

„Naziştii care au luat armele ar trebui distruşi la maximum pe câmpul de luptă. Nu ar trebui să existe diferenţe semnificative între Forţele Armate ale Ucrainei şi aşa-numitele batalioane naţionale, precum şi cele de apărare teritorială. Toţi sunt implicaţi în mod egal în cruzimea extremă împotriva populaţiei civile, sunt la fel de vinovaţi de genocidul poporului rus, nu respectă legile şi obiceiurile războiului. Criminalii de război şi naziştii activi ar trebui pedepsiţi în mod exemplar şi exponenţial. Trebuie să existe o lustraţie totală. Orice organizaţii care s-au asociat cu practica nazismului trebuie lichidate şi interzise. Cu toate acestea, pe lângă cei de la vârful puterii, o parte semnificativă a maselor, care sunt nazişti pasivi, complici ai nazismului, sunt şi ele vinovate. Au susţinut şi au îngăduit puterea nazistă. Pedepsirea justă a acestei părţi a populaţiei este posibilă doar suportând greutăţile inevitabile ale unui război drept împotriva sistemului nazist, purtat cât mai atent şi prudent în raport cu civilii”, continuă Sergheiţev.

Autorul propune totodată o „reeducare” a populaţiei şi instituirea unei cenzuri stricte.

„Denazificarea ulterioară a acestei mase de populaţie constă în reeducare, care se realizează prin reprimarea (suprimarea) ideologică a atitudinilor naziste şi o cenzură strictă: nu numai în sfera politică, ci neapărat şi în sfera culturii şi educaţiei. Prin cultură şi educaţie s-a pregătit şi realizat o nazificare profundă în masă a populaţiei“, susţine el.

„Denazificarea poate fi efectuată numai de către câştigător, ceea ce presupune (1) controlul absolut al acestuia asupra procesului de denazificare şi (2) puterea de a asigura un astfel de control. În acest sens, o ţară denazificată nu poate fi suverană. Statul denazificator - Rusia - nu poate proceda dintr-o abordare liberală în ceea ce priveşte denazificarea. Ideologia denazificatorului nu poate fi contestată de cel vinovat supus denazificării. Termenii denazificării nu pot fi în niciun caz mai mici de o generaţie, care trebuie să se nască, să crească şi să ajungă la maturitate în condiţiile denazificării. Nazificarea Ucrainei a continuat mai bine de 30 de ani, începând cel puţin din 1989, când naţionalismul ucrainean a primit forme legale şi legitime de exprimare politică şi a condus mişcarea pentru „independenţă” către nazism“, adaugă Timofei Sergheiţev.

Autorul încearcă să impună ideea că Occidentul este proiectantul, sursa şi sponsorul „nazismului” ucrainean.

„Particularitatea Ucrainei nazificate moderne este amorfismul şi ambivalenţa, care fac posibilă deghizarea nazismului ca o dorinţă de „independenţă” şi o cale „europeană” (occidentală, pro-americană) de „dezvoltare” (în realitate - spre degradare), pentru a afirma că în Ucraina „nu există nazism, ci doar excese individuale”. La urma urmei, nu există niciun partid nazist principal, niciun Fuhrer, nici o lege rasială cu drepturi depline (doar versiunea lor trunchiată sub formă de represiuni împotriva limbii ruse). Drept urmare, nu există opoziţie şi rezistenţă faţă de regim.

Cu toate acestea, toate cele de mai sus nu fac din nazismul ucrainean o „versiune uşoară” a nazismului german din prima jumătate a secolului al XX-lea. Dimpotrivă, întrucât nazismul ucrainean este liber de astfel de cadre şi restricţii de „gen” (în esenţă tehnologie politică), el se desfăşoară în mod liber ca bază fundamentală a oricărui nazism - ca rasism european şi, în cea mai dezvoltată formă, rasism american. Aşadar, denazificarea nu poate fi realizată într-un compromis, pe baza unei formule de genul „NATO - nu, UE - da”. Însuşi Occidentul colectiv este proiectantul, sursa şi sponsorul nazismului ucrainean, în timp ce cadrele Bandera de Vest şi „memoria lor istorică” sunt doar unul dintre instrumentele pentru nazificarea Ucrainei. Ukronazismul reprezintă nu mai puţin, ci o ameninţare mai mare pentru lume şi Rusia decât nazismul german al versiunii hitleriste“, continuă agenţia de propagandă a Kremlinului.

Numele Ucraina nu poate fi păstrat

Autorul articolului spune că numele „Ucraina” nu poate fi păstrat ca titlu al vreunei entităţi de stat complet denazificate într-un teritoriu eliberat de regimul nazist. Nu ar trebui permise „planuri Marshall” pentru aceste teritorii. Nu poate exista „neutralitate” în sens ideologic şi practic, compatibilă cu denazificarea. 

„Spre deosebire, să zicem, de Georgia şi ţările baltice, Ucraina, aşa cum a arătat istoria, este imposibilă ca stat naţional, iar încercările de a „construi” unul duc în mod natural la nazism. Ucrainismul este o construcţie artificială anti-rusă care nu are propriul conţinut civilizaţional, un element subordonat al unei civilizaţii extraterestre. Elita Bandera trebuie eliminată, reeducarea ei este imposibilă. (Stepan Andriiovici Bandera a fost un politician ucrainean, lider al mişcării de renaştere naţională din Ucraina de vest, conducător al Organizaţiei Naţionaliştilor Ucraineni. S-a născut în familia unui preot greco-catolic din Ucraina de Vest. Stepan Bandera a fost iniţiatorul proclamării statului independent ucrainean la Liov, în 30 iunie 1941, n. red.)

Denazificarea ca scop al unei operaţiuni militare speciale în cadrul acestei operaţiuni în sine este înţeleasă ca o victorie militară asupra regimului de la Kiev, eliberarea teritoriilor de susţinătorii înarmaţi ai naziştilor, eliminarea naziştilor, capturarea criminalilor de război şi crearea condiţiilor sistemice pentru denazificarea ulterioară în timp de pace“, continuă Ria Novosti.

„Acestea ar trebui să înceapă cu organizarea autoguvernării locale, a organelor de poliţie şi de apărare, curăţate de elementele naziste, lansând pe baza lor procesele fondatoare de întemeiere a unei noi statalităţi republicane, integrând această statalitate în strânsă cooperare cu departamentul pentru denazificarea Ucrainei (nou creat sau convertit, să zicem, din Rossotrudnicestvo), cu adoptarea, sub controlul Rusiei, a cadrului de reglementare (legislaţia) privind denazificarea, definirea limitelor şi cadrului pentru aplicarea directă a dreptului rus şi Competenţa rusă în teritoriul eliberat, crearea unui tribunal pentru crime împotriva umanităţii în fosta Ucraina. În acest sens, Rusia ar trebui să acţioneze ca gardian al Proceselor de la Nürnberg.

Toate cele de mai sus înseamnă că pentru atingerea obiectivelor denazificării este necesar sprijinul populaţiei, trecerea acesteia de partea Rusiei după eliberarea de teroare, violenţa şi presiunea ideologică a regimului de la Kiev, după retragerea din izolarea informaţională. Desigur, va dura ceva timp pentru ca oamenii să-şi revină din şocul ostilităţilor, să se convingă de intenţiile pe termen lung ale Rusiei - că „nu vor fi abandonaţi”. Este imposibil de prevăzut dinainte exact în ce teritorii o astfel de masă a populaţiei va constitui o majoritate extrem de necesară. „Provincia catolică” (Vestul Ucrainei ) este puţin probabil să devină parte a teritoriilor pro-ruse. Poate că acest lucru va necesita o prezenţă militară rusă permanentă pe teritoriul său“, se mai arată în articolul agenţiei ruse, care continuă: 

„Operaţiunea de denazificare a Ucrainei, care a început cu o fază militară, va urma aceeaşi logică a etapelor în timp de pace ca o operaţiune militară. La fiecare dintre ele, va fi necesar să se realizeze modificări ireversibile, care vor deveni rezultatele etapei corespunzătoare. În acest caz, etapele iniţiale necesare pentru denazificare pot fi definite după cum urmează:

• —

Lichidarea formaţiunilor armate naziste (ceea ce înseamnă orice formaţiuni armate ale Ucrainei, inclusiv ale Forţelor Armate ale Ucrainei), precum şi a infrastructurii militare, informaţionale, educaţionale care le asigură activitatea;

• —

Formarea de organisme publice de autoguvernare şi miliţie (apărare şi aplicare a legii) a teritoriilor eliberate, protejând populaţia de teroarea grupărilor naziste subterane;

• —

Instalarea spaţiului informaţional rusesc;

• —

Retragerea materialelor educaţionale şi interzicerea programelor educaţionale la toate nivelurile care conţin linii directoare ideologice naziste;

• —

Acţiuni de investigaţie în masă pentru a stabili responsabilitatea personală pentru crimele de război, crimele împotriva umanităţii, răspândirea ideologiei naziste şi sprijinul pentru regimul nazist;

• —

Lustrarea, publicarea numelor complicilor regimului nazist, implicarea acestora în muncă forţată pentru refacerea infrastructurii distruse ca pedeapsă pentru activităţile naziste (dintre cei care nu vor fi supuşi pedepsei cu moartea sau închisorii);

• —

Adoptarea la nivel local, sub supravegherea Rusiei, a actelor normative primare de denazificare „de jos”, interzicerea tuturor tipurilor şi formelor de renaştere a ideologiei naziste;

• —

Înfiinţarea de memoriale, semne comemorative, monumente pentru victimele nazismului ucrainean, perpetuând memoria eroilor luptei împotriva acestuia;

• —

Includerea unui complex de norme antifasciste şi de denazificare în constituţiile noilor republici populare;

• —

Crearea de organe permanente de denazificare pe o perioadă de 25 de ani”.

„Pentru a pune în practică planul de denazificare a Ucrainei, Rusia însăşi va trebui să se despartă în sfârşit de iluziile pro-europene şi pro-occidentale, să se realizeze ca ultima instanţă de protecţie şi conservare a acelor valori ale Europei istorice (lumea veche) care o merită şi pe care Occidentul a abandonat-o în cele din urmă, pierzând lupta pentru el însuşi. Această luptă a continuat pe tot parcursul secolului al XX-lea şi s-a exprimat în războiul mondial şi revoluţia rusă, indisolubil legate între ele”, susţine autorul.

Europa se teme de denazificare

„Tot ce a făcut Rusia pentru Occident, a făcut pe cheltuiala sa, făcând cele mai mari sacrificii. În cele din urmă, Occidentul a respins toate aceste sacrificii, a devalorizat contribuţia Rusiei la rezolvarea crizei occidentale şi a decis să se răzbune pe Rusia pentru ajutorul pe care l-a oferit cu abnegaţie. Mai mult, Rusia va merge pe drumul său, fără a-şi face griji cu privire la soarta Occidentului, bazându-se pe o altă parte a moştenirii sale - liderul în procesul global de decolonizare. Ca parte a acestui proces, Rusia are un potenţial ridicat de parteneriate şi aliaţi cu ţări pe care Occidentul le-a asuprit de secole şi care nu vor mai pune din nou jugul. Fără sacrificiul şi lupta Rusiei, aceste ţări nu ar fi fost eliberate. Denazificarea Ucrainei este în acelaşi timp şi decolonizarea ei, pe care populaţia Ucrainei va trebui să o înţeleagă pe măsură ce începe să se elibereze de intoxicarea, tentaţia şi dependenţa aşa-zisei alegeri europene“, se încheie apoteotic articolul semnat de Timofei Sergheiţev.

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite